Cătălin MIHULEAC

Citind “America fără etaje”, încântătorul jurnal de călătorie din 1935 al siamezilor ruşi Ilf şi Petrov, îţi dai seama cât de neschimbate sunt Statele Unite, la distanţă de şapte decenii. Aceeaşi uriaşă maşină de tocat, aceeaşi criză economică devastatoare, aceeaşi mentalitate publică închinată de la cap la coadă verdelui de dolar.

Minunate sunt paginile în care autorii îşi dedică mirarea celor mai stupide invenţii americăneşti: wrestling-ul, fotbalul american şi filmele de la Hollywood. Dacă wrestling-ul e considerat o şarlatanie de la cap la coadă, fotbalul american e privit ca o încăierare în jurul unei mingi lunguieţe, care dezlănţuie cele mai primitive şi mai americane instincte, ceea ce face ca acest pseudo-sport să fie „mai important ca un concert simfonic dirijat de Toscanini, un uragan în Florida, un război în Europa sau chiar răpirea fiicei unui american celebru”. Se înţelege că nici un inginer genial de-al Americii, din soiul celor care proiectează sublimele poduri pe unde autostrăzile tartinează cu mână sigură fluxul de maşini, nu poate spera vreodată la un procent din popularitatea unui fotbalist american...

La filme treaba se complică, ele fiind asemănătoare felurilor de mâncare foarte bine standardizate, al căror singur cusur este că nu au nici un gust. Cum în orice bufet american te întâmpină, ca un careu de aşi falşi, felurile nr 1, nr 2, nr 3 şi nr 4, te întâmpină şi în cinema patru feluri mari şi late de filme: comedia muzicală, drama istorică, filmul cu gangsteri şi filmul cu participarea unui celebru cântăreţ de operă. Unul mai stupid ca altul.

„America fără etaje”, de Ilf şi Petrov... O privire necruţătoare a celor doi mari artişti ruşi asupra Statelor Unite. Dar America avea să se răzbune sângeros pentru ofensă, angajând un ucigaş plătit care nu greşeşte ţinta. La un an după vizita lor pe tânărul continent, Ilia Ilf avea să moară, victimă a unei tuberculoze contractate în cursul vizitei sale americane.

În carneţelul unde îşi nota gândurile, delicatul Ilf a scris singurele rânduri despre suferinţa sa: „O seară de primăvară atât de feroce, că mi se face frig şi groază în suflet. Cumplit ghinion mai am.”