Mircea Radu IACOBAN

Gazetele ne aduc o ştire năucitoare: s-a descoperit gena prostiei! Au identificat-o cercetători de la Universitatea Emory şi au denumit-o RGS-14. Popular, în lumea anglo-saxonă i se spune „gena Homer Simpson”, aluzie la personajul cretin din serialul de televiziune animat „Familia Simpson”. Totdeauna am fost înclinat să cred că proştilor le lipseşte ceva, o rotiţă-n creier, o supapă în calea gândirii hăbăuce, le scârţâie o terminaţie nervoasă coclită – şi, când colo, aflu că le prisoseşte: au o genă în plus. Anihilabilă medical. Mă tem, totuşi, că  John Hepler, autorul neaşteptatei descoperiri, nu dă dovadă de prea multă inteligenţă atunci când reduce prostia doar la incapacitatea de învăţare şi memorare. Una-i una, alta-i alta. Einstein dădea prostiei dimensiuni cu totul  astrale când spunea că „Universul şi prostia sunt infinite; totuşi, de primul nu-s aşa de sigur.”

 De prostie însă, este. Şi nu poate fi limitată la neputinţa învăţăcelului de a memora buchea manualului. Cauzele, efectele şi implicaţiile fenomenului (altfel, cum să-i spui?) sunt mult mai adânci, mai opace şi mai greu de definit. Dar să zicem că dl Hepler, după ce a experimentat îndelung pe şoareci, cărora le-a măsurat un consistent spor de inteligenţă după jugănirea genei Simpson, va izbuti să producă serul minune capabil să-i facă pe toţi strălucitor de deştepţi. Oare nu va fi sfârşitul lumii? Va să zică tu, prostul proştilor, iei recomandarea de la medicul de familie, cumperi de la farmacie fiola de ser anti-Simpson (nu-i pe lista de compensate), te duci la Secţia „Inteligentia” a spitalului judeţean, acolo ţi se pune o perfuzie cu serul miraculos, şi, din idiot devii geniu. Nu-i greu de bănuit că tot românul s-ar buluci la uşa medicului mai ceva ca la service-urile ce montează cauciucuri de iarnă, solicitând, în virtutea drepturilor omului, grabnică perfuzare. Imediat, vaccinul se va vinde pe sub mână; la fel de instantaneu vor apare pilele, listele de priorităţi, intervenţiile politice, exceptările şi derogările. Ţara ar avea enorm de câştigat dacă primul tratat va fi guvernul. Dar ce se va întâmpla mai departe? Abia atunci  începe marea dramă.

În ţara deştepţilor, evident, nu mai poate fi prostit nimeni. Candidaţii dubioşi nu mai au cum năuci un popor blagoslovit cu IQ maxim. Cei ce dădeau tunuri vor avea de a face cu un stat la rându-i deşteptat, ca efect al cumulării celor 22 de milioane de inteligenţe reşapate, aşa ca ingineriile financiare, oricât de isteţe şi de susţinute partinic, se vor poticni decisiv în zăgazul contra-pus de leacul anti-Simpson. În Parlament nu vei mai găsi picior de prostănac, aşa că trupa „Sarmale reci” va trebui să-şi scoată grabnic din repertoriu textul depăşit „Nu ştiu cum s-a nimerit / Nu ştiu cum s-a potrivit / Că la noi prostia-i  la putere”. Deşteptul care a aşezat cuvintele pe ritmul melodiei se pare că n-a avut acces la informaţia pusă în undă de Em. Hurezeanu, potrivit căreia „În antichitate, cei care nu erau interesaţi de politică se numeau idioţi”. Azi, cum o fi? Trebuie să recunoaştem că o lume alcătuită numai din ne-proşti ar fi teribil de plicticoasă, stresantă şi incomodă.

Toţi fiind egal-deştepţi, dialogurile ar urca în sfera strălucirii fade, nu vom mai avea Academie, grade didactice, note în catalog, ierarhii politice, prostul satului va cere daune pentru că a fost injectat cu întârziere, poliţiştii vor sclipi (intermitent) de inteligenţă, orice tactică, de la table la războiul atomic, fi-va anihilată „in nuce”, vor dispărea bancurile şi comediile, iar măria sa alegătorul se va afla în grea cumpănă când va trebui să aleagă un deştept dintr-o listă ornată numai şi numai cu deştepţi. Funcţionează, însă, şi o îndoială: o sugerează Belinda Cannone în cartea „Triumful prostiei – mic tratat despre prostia inteligenţei” (Ed. „Nemira”), unde analizează „mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenţei”. Altfel spus, este studiată „neghiobia inteligenţei: într-o lume a deştepţilor, va funcţiona reflex o nouă ierarhie, dar scara gradaţiilor nu va mai porni de jos, de la prost către deştept, ci va marca doar nuanţări în etajul superior, afectat minţilor luminate. Şi tot la departajări şi etajări gingaşe se va ajunge... n-o fi mai bine s-o lăsăm baltă cu speculaţiile şi cu experimentările pe şoareci? Doar prostia, de când hăul, e scrisă-n legile omeneşti...