Mircea Radu IACOBAN

N-avem curajul să fim sinceri până la capăt: nu atât decizia lui Sarkozi de a expulza ţiganii ne deranjează, cât faptul că-i trimite ramburs în România! Dacă-i expedia direct în patria de origine, India, protestele noastre ar fi fost cu siguranţă mai moderate. Dar unde să fie trimişi romii, dacă nu ... în România? Etimologic, etnonimul „român” pare a descinde limpede şi firesc din „rom”, iar pentru occidentalul cu instrucţie aproximativă nu încape fir de îndoială că România este fericita ţară a romilor. A ţiganilor adică, fiindcă în toată Europa aşa li se spune: gitane în franceză, cygan în turcă, gitano în spaniolă, zingaro în italiană, cigan în maghiară, cigany în poloneză ş.a.m.d. De ce s-au hotărât să-şi spună „romi” (cel de al doilear este o iluzie de mai nimeni împărtăşită) şi nu „poli”, ori „bulgi”, ori „maghi” ar trebui să ne-o spună cabinetul Petre Roman, cel care a validat oficial (re)botezarea unei etnii. Don Pedro nu s-a gândit barem la faptul că şi propria-i identitate poate fi pusă sub semnul posibilei derivări rom-Roman! Asistăm aproape în fiecare seară la animate dezbateri televizate, la care participă nu numai obişnuiţii platourilor, ci şi împăraţi şi regi pe care lumea n-a putut să-i mai încapă, cu toţii adânc preocupaţi de destinele romilor bejeniţi pe aiurea.

 Dl Vasile Dâncu a pus punctul pe i: „Închidem ochii la nedreptatea care li se face ţiganilor pentru că nici nouă nu ne sunt simpatici.” Da, aşa-i, dar de ce nu ne-or fi simpatici? Tot vina noastră ar fi, fiindcă nu ne-am străduit să... şi să... Să ce? Să-i asimilăm? Eroare, nu-i corect ca, prin asimilare, să anulezi o etnie, desfiinţându-i particularităţile ce-o individualizează şi ataşând-o, de voie, de nevoie, altei culturi şi altui grup etnic – evident, celui dominant. Dimpotrivă, să-i susţinem în păstrarea şi cultivarea datelor strămoşeşti, altfel spus, să li se modifice esenţa genelor, dar... să nu se schimbe nimic? Renunţând la nomadism, adoptând vestimentaţia şi modul de trai european, acceptând ideea de muncă stabilă şi organizată, şcolarizându-se temeinic şi in corpore, părăsindu-şi miturile şi credinţele, ţiganii n-ar mai fi ţigani decât în statistici şi recensăminte. Propagandistic şi nu numai, ar fi vorba despre crearea „romului nou”, născut în şatră, însurat la 16 ani, şcolit la Oxford, mare consumator de manele şi deodorante, liber ca pasărea şi docil supus luminăţiei sale Cioabă & comp., adept al democraţiei occidentale, dar şi al respectării rigorilor tribale – adică, un fel de jumi-juma, nici ţigan, nici român până la capăt. Asta în ipoteza că nu se va întâmpla... pe dos, conform profeţiei din 1956 a lui I.D. Sârbu: „Toată lumea se va ţigăni, chiar de vom umbla numai în maşini şi vom mânca numai icre negre.” Deocamdată, evoluţii pot fi detectate în ambele sensuri: şi societatea se ţigănizează, şi ţiganii se europenizează.

Rezistenţa etniei lor, probată veac de veac, încetineşte progresia prefacerilor şi pe măsură ce tare comportamentale sunt abandonate de romi, iată-le implementate (altă rimă n-am avut) românilor. Adam Lendvay, unul dintre cei mai respectaţi gânditori ai veacului, crede că „ţiganii sunt un fenomen social unic, excepţional şi de mare viitor!” tocmai datorită instinctului solidarităţii tribale şi extraordinarei organicităţi a trăirilor unei etnii care nu s-a schimbat barem c-o iotă în decursul întregii sale istorii. Popoarele ce au de a face cu reflexul târziu al migraţiilor asiatice  îşi propun mai mult sau mai puţin deschis crearea „romului nou”, convenabil cel puţin din punctul de vedere al igienei şi al încadrării într-o ordine întemeiată pe muncă şi responsabilitate socială. Numai  că – şi aici e aici! – romii nu doresc să fie nici mai mult decât sunt şi  nici altceva decât sunt. Resping cu încăpăţânarea ce le-a asigurat rezistenţa prin veac oricare tip de contract social. Întrebare: ideea de schimbare radicală a mentalităţilor, obiceiurilor, cutumelor, scării proprii de valori a etniei ţiganilor nu poate fi privită şi ca un atentat la libertăţile etniei, garantată de aceeaşi legislaţie europeană?

Şi Hitler, şi Stalin, şi Ceauşescu au eşuat în tentativa pompieristică de creare a „omului nou”. Avem oare dreptul să declanşăm campania formării „romului nou” înainte de a le cere consimţământul... chiar ţiganilor? Dacă nu vor, ce vom face, îi vom obliga... în numele libertăţilor veacului XXI?