Cătălin MIHULEAC

Mi-a coborât în suflet multă şi sinceră tristeţe balta de bucluc în care numai ce a nimerit actoreasa americăneasă Lindsay Lohan, stropindu-se şi mânjindu-se toată, de la glezne până sus, la cazier. Ea era, păpuşica, lăsată în libertate condiţionat, după nişte excese normale în lumea Hollywood-ului, legate de prea mult tras pe nară şi pe şoseaua gâtului, în compania unor colege de inteligenţă, gen Paris Hilton. Şi, cu toate că pentru a fi supravegheată continuu era însemnată cu un cip de semnalizare, de felul celor purtate de văcuţe şi de iepşoare, tentaţiile s-au dovedit mult prea puternice pentru fragilitatea sa, astfel că sărmana Lindsay a căzut again în păcat.

Vorba lui Oscar Wilde, unul dintre cele mai mari depozite mondiale en-gros de vorbe de duh: „Pot să rezist la orice, în afară de tentaţii.”   

Din păcate pentru ea, recidivistă, un judecător, negru în cerul gurii ca fundul iadului, i-a zis-o:

- Duducuţă vedetă, ia marş matale trei luni la pârnaie, să bagi sub zulufi că legea e una pentru toţi şi că nu ne jucăm de-a ţara-n bumbi ! Hai, executarea ! Şi nu mai boci atâta, că nu mă impresionezi ! Neruşinato, ar trebui să-ţi rup urechile ! Luaţi-o !

Ah, Lindsay, mititico, de ce nu mi-ai cerut sfatul, draga tatii !? Că, dacă mi-l cereai, eu te învăţam să ceri frumuşel strămutarea procesului la noi, în România. Iar aici, vorbeam cu un judecător de treabă, scoteai şi tu acolo un 100.000 de euro din buzunar, bani de ţigări pentru o vedetă haliudiană ca matale, şi plecai acasă curată ca un bebeluş. Vorbeam eventual chiar cu judele care i-a înălbit pe fata lu’ Mircea Sandu şi pe băietu’ lu’ Ţiriac, iar treaba se aranja conform legii lui Ohm: „Eşti om cu mine, sunt om cu tine.” La urmă, dacă doreai, îl puneam pe judecător ca în preţ să includă şi un masaj ca lumea, cu uleiuri parfumate, să te destresezi, că procesele astea stresează ceva de speriat.

Nu mi-ai cerut sfatul, iar acum te duci, în pas-alergător, spre pârnăiţă. De unde se deduce, fără supărare, că eşti mai fraieră ca fata lu’ Mircea Sandu şi decât băietu’ lu’ nea Ţiri.

Prostanco!