Mircea Radu IACOBAN

Unde credeţi că am aflat îndemnuri pentru „o vorbire exemplară”? În vreo emisiune tv., la radio, în gazete? Nicidecum: într-o publicaţie de propagandă a Martorilor lui Iehova, unde se spune pe bună dreptate că „modul în care vorbim le dezvăluie celorlalţi fraţi cât de mult am progresat pe plan spiritual” şi că „oamenii cu inimă sinceră vor observa felul în care vorbim şi s-ar putea simţi impulsionaţi să ne urmeze exemplul” (Filip, 4:8,9).

Până una-alta, constatăm că mecanismul urmării exemplului funcţionează taman pe dos, „inimile”, sincere ori nesincere, fiind impulsionate să urmeze mai degrabă exemplul cel prost. Continua stricare a limbii române se produce deschis, ceas de ceas, la faţă de cortină, datorită incapacităţii şi lipsei de interes a vectorilor implicaţi, radioul şi televiziunile, în a drege ceea ce tot ei au şubrezit. Până la urmă, datorită repetării insistente şi necenzurate, urechea se obişnuieşte cu eroarea, incluzând-o ilicit printre norme. Fie că-i vorba de simplificări eronate (substituirea lui al, ai, ale, cu universalul „a”), fie de complicări inutile şi parazite („de către”, „ca şi”), toate îşi au izvorul în flagranta lipsă de cultură lingvistică a vorbitorului.

Tristeţea cea mare este că, tot mai mult, n-avem de a face cu reprezentanţi ai neştiutorilor de carte, ori a jalnicilor de tip Guţă/Salam, ci dimpotrivă, promovează vorbirea agramată persoane pentru care ai pune mâna-n foc că ştiu româneşte. Urmăream la radio, zilele trecute, prestaţia unei doamne psihiatru – profesie ce presupune nu numai absolvirea unei facultăţi, ci şi obligatorii popasuri ulterioare în tovărăşia cărţii. Stimata doamnă, cam afectată în pronunţie şi preţioasă în utilizarea vocabularului, şi-a precizat de câteva ori profesia de-a lungul emisiunii: „eu, ca ŞI psihiatru”. De unde şi de ce a apărut acest ŞI? Ce temei gramatical ori logic îi justifică prezenţa în propoziţie? Evident, nici unul. „Ca şi” presupune o comparaţie, iar doamna psihiatru n-are nevoie să se compare cu nimeni pentru a-i da crezare că este... ceea ce zice că este. Numai că dumneaei a tras cu urechea la relatările unor troglodiţi care fac transmisii sportive la radio ori tv (cu metehne repede preluate  de confraţii de microfon din alte redacţii, cărora li se datorează în bună măsură stricarea limbii române), astfel aflând că-i mai corect şi mai elevat să aşezi după „ca” tamponul inert „şi”, chiar dacă n-are nici o funcţie sintactică validă gramatical şi, mai ales, logic. Iată că, în loc să lase impresia vorbirii îngrijite, doamna ce se prezintă „ca şi psihiatru” comite o tâmpenie aptă s-o descalifice intelectual. Vrând să-şi demonstreze perfecţiunea exprimării, supralicitează şi, imitând papagaliceşte pe cine nu trebuie, dă cu oiştea-n gard.

Nu-i deloc o rara avis: l-am auzit şi pe un fost ministru de externe (Diaconescu), ce-l credeam mai înstărit cultural, utilizând aceeaşi formulă analfabetă: „eu, ca ŞI ministru...” De ce să spună onorabilul, corect şi cinstit, „eu, ca ministru”? Goana după hipercorectitudine, întemeiată pe formula „noi vorbim, nu gândim” (ci imităm stupid) face ravagii. În transmisiile sportive, mingea nu mai este şutată de Popescu, ci „de CĂTRE Popescu, iar în apariţiile la tv., sumedenie de oameni politici nu mai vin ca invitaţi, ci „ca ŞI invitaţi”. Aferim! Cum am mai scris cu alt prilej, acest „şi” protector are misia protejării de eventuale cacofonii („eu, ca contabil”). Înduioşătoare pudoare, când literatura noastră este plină de porcării (răspremiate!) rostite voluptuos, cu gura plină. Sunt nevoit să repet o comparaţie care, sper, o va dumiri cumva pe doamna „ca şi psihiatru”.

Cer scuze, da-i nevoie de argumentări „pe uliţa mică” pentru a face înţelese lucruri de tot elementare: funcţie de protejare are şi prezervativul. Ceea ce nu înseamnă că se cuvine ţinut tot timpul arborat la proră, ci numai atunci când ne aflăm în iminenţa fericitei împrejurări. Stimată doamnă, formula „eu, ca psihiatru” nu comportă nici o urmă de sugestie scabroasă şi, în consecinţă, protecţia lui „şi” este pe cât de inutilă, pe atât de ridicolă. Mai puneţi mâna pe carte!