Cătălin MIHULEAC

Nevoile fiziologice ale omului sunt aceleaşi pretutindeni. Şi în Est, şi în Vest, şi în pretenţiosul Amsterdam, şi în răpănosul Podu Iloaiei, vezica arde identic. Ceea ce diferă este doar stilul de uşurare, fiindcă şi pe civilizatul olandez, şi pe badea Neculai urgenţa îl zoreşte cam în acelaşi fel. Este cunoscut că, spre deosebire de câinele care ridică piciorul cu eleganţă de balerin sau de motanul care se străduieşte să acopere jenat produsul corpului său, masculul uman îi dă drumul unde îl apucă, fără să se sinchisească de eventualii martori. Iar mirosul rezultat te face să te îndoieşti serios de originea sa divină.

Sunt sincer: urăsc sărbătorile închinate în octombrie Sfintei Parascheva, deoarece ele înseamnă în principal un festival al urinei stradale. Toaletele ecologice plasate ici-colo nici nu fac faţă şi sunt în special abordate de sexul frumos; de aceea, niciun colţ de clădire, niciun copac, niciun cauciuc de automobil nu este iertat. Ceea ce rezultă este dictatura unui damf, pe care abia de izbutesc să îl şteargă ploile încăpăţânate ale toamnei.

Dar apoteoza pipi-ului neruşinat are loc în zilele cu meciuri de fotbal, când alcoolul, combinat cu violenţa din tribune, face ca, din suporteri, să izvorască un jet încărcat cu toxine, ca şi cum s-ar lichefia şi ar curge lozincile pline de ură, strigate pe stadion. Nesimţirea atinge cote extreme: suporterii pişăcioşi îşi scot instrumentele la vedere şi se slobozesc, fără să se mai jeneze de eventualii trecători. Ceea ce urmează e acelaşi damf colosal, de care vorbeam câteva fraze mai sus.

Edilii din Olanda şi Belgia au găsit însă o soluţie pentru a controla nesimţirea urinară a suporterilor de fotbal. Pe străzile din jurul stadioanelor, aceste ţări civilizate au fixat nişte mici aparate de colectare la sursă, cu patru compartimente. Prin urmare, patru pişăcioşi, postaţi cu spatele la asistenţă, îşi scot instrumentele şi dau drumul la curgere, satisfăcându-şi necesitatea primară a bărbatului de a se uşura în aer liber.

De acord, tot nesimiţire stradală e şi asta, dar e o nesimţire controlată şi diluată; iar din damful colosal, de care vorbeam ceva mai sus, nu mai rămân decât câteva adieri, cu totul şi cu totul nevinovate.