Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Putem spune, fără teama de a greşi, că doar colecţionarii mărunţi în imaginaţie adună fleacuri cum ar fi tablouri de Monet ori sculpturi de Brâncuşi. Colecţionarul este, prin natura măduvei care-i zburdă prin os, o făptură ţâşnită spectaculos din turmă şi, firesc, el poate aduna orice extravaganţe: de la copite de ţap, până la pluguri primitive şi arme feudale.
De pildă, într-una din zilele mai curânde ale vieţii mele, am avut prilejul de a-l cunoaşte pe un ins care aduna măşti ale foştilor lideri comunişti, cu Nicolae Ceauşescu inclus. I-am privit cu interes colecţia şi mi-a luat foc sucul gastric, fiindcă măştile păreau atât de vii, încât nu m-ar fi mirat să încingă pe loc un congres internaţional, ca-n vremurile de aur.
Anii de după căderea comunismului au mai îmbogăţit cu un gen această branşă, făcând să apară „colecţionarii de mandate parlamentare”, a căror unică preocupare este să nu le expire adezivul care-i fixează de fotoliile de parlamentari şi, mai nou, de europarlamentari. Îi priveşti şi te apucă fluieratul nu de admiraţie, ci a pagubă: alde Verestoy, Duvăz, Ceve Tudor, Berceanu, Antonescu, Hrebenciuc, Năstase, Văcăroiu ori Severin au dulapul plin cu mandate în staţiunile parlamentaro-climaterică românească sau parlamentaro-climaterică europeană, şi tot nu le ajunge. Normal că te întrebi ce motivaţie mai poate găsi cineva, după atâta sacrificiu spre binele comunitar, şi poate că te-ai aştepta să se dea puţin la o parte, c-or mai fi şi alţi amatori de lux şi relaxare.
Acum aproape două decenii, împreună cu jurnalistul Viorel Ilişoi - aflat la cotidianul „Cotidianul”, dacă nu l-or fi dat ăia ieri afară - am compus nişte versuri pasămite satirice, într-o revistă a timpului. Mi le aduc aminte, fără vreun efort:
Severin şi cu Năstase
Sunt ca viermii de mătase:
Tot umflând mereu gogoaşa
Şi plecând umil cocoaşa,
Prind în senat şi-n guverne
Locuri ’nalte şi eterne.
Să votăm în unanimitate: asta înseamnă să ai gura pocită.
