Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cetăţenii ăştia de provenienţă occidentală încep să-mi cadă greu la stomac, deoarece când ne întâlnesc ne pun nouă, românilor, nişte întrebări asemănătoare cu ale copiilor, prin inocenţa, gravitatea şi dificultatea lor. E un neajuns de-al lor, pesemne, fiindcă neducând în ţările lor luptele pe care noi le ducem pentru existenţă, în mod evident sunt privaţi de şansa de a se maturiza. Structural, ei rămân nişte plozi, care se bălăcesc toată viaţa în nişte băltuţe călduţe, numite la un loc „fericire”.
De pildă, un nepoţel de-al meu în vârstă de patru ani m-a întrebat, privindu-mă în ochi, cine a inventat sexul, făcându-mă să roşesc, ca un adult prost ce sunt, şi să răspund că Bebe Mihăiescu a inventat sexul, mai mult ca sigur, cine altul. Ei bine, la fel ca acest năpârstoc nevinovat, un olandez cu barba de-un roşu incendiar, cam la 55 de ani, m-a privit şi el pe toată adâncimea puţului ocular, întrebându-mă care e cel mai şocant lucru, din punctul meu de vedere, adus de căderea socialismului şi de instalarea capitalismului. Ştiu, e o modă acum, după 20 de ani, ca occidentalii să se preocupe de comunism; un regim foarte şic, după mintea lor, făcându-mă să aştept ziua când îşi vor imprima pe tricouri figura lui Ceauşescu.
Drept să spun, m-a băgat în cea mai bacoviană ceaţă întrebarea, făcându-mi mintea să vuiască precum motorul de avion. Chiar aşa, care o fi cel mai şocant lucru, în viziunea mea, pe care „entorsa istoriei”, vorba lui Dinescu, l-a adus? Dezlegarea de la graniţe? Dispariţia cozilor la crăpelniţă? Libertatea cetăţeanului de a-l critica pe preşedinte, dacă altă treabă mai bună nu are? Dispariţia Securităţii şi apariţia în schimb a unui buchet de servicii secrete de toate naţiile şi orientările? Apariţia miliardarilor la prima generaţie în pantofi, dar în pantofi marca „Gucci”?
După o scurtă cumpănire, i-am răspuns:
- Cel mai şocant lucru? Faptul că profesoara mea de „Socialism ştiinţific” merge regulat la biserică.
Am simţit cum roşcovana barbă a olandezului se umple de electricitate. Avea ochii mari cât harbujii din piaţă:
- De ce merge abia acum la biserică? Dumnezeu nu exista la voi, pe timpul comunismului?
- Exista şi atunci, i-am răspuns din nou. Numai că venea rar pe aici... Iar când venea, semna repede condica şi pleca.
