Cătălin MIHULEAC

Stăteam, într-una din serile de iarnă, la palavre cu un jurnalist din Danemarca. La un moment dat, cârmind discuţia spre puzderia românească de cerşetori, unii ţinând un copil sau doi prinşi de poală, confratele meu mi-a povestit despre îngrijorarea din ţara lui asupra fenomenului, existent şi la ei. De exemplu, Helmut Niborg, profesor eminent de psihologie al Universităţii din Aarhus, crede că „societatea daneză ar deveni mai bună dacă persoanele cu un coeficient scăzut de inteligenţă ar fi convinse să nu se mai reproducă.” Matematica spunând că 10-20 la sută dintre danezi nu-s capabili să-şi întreţină copiii, profesorul Niborg crede că acestora le-ar trebui retras permisul de reproducere, din cauza depăşirii planului la însămânţări. Societatea daneză a rămas să rumege opinia somităţii universitare, urmând să hotărască ce şi cum. E drept, unii ar putea obiecta că se ştirbeşte un drept cetăţenesc fundamental, dar dacă oamenii cu un coeficient normal de inteligenţă îi întreţin pe ceilalţi din impozitele lor, poate că e cazul să şi gândească şi hotărască în locul acestora.
Apoi a fost rândul meu să-i povestesc oaspetelui despre psihiatrul Constantin Barabolschi, medic la binecunoscutul spital „Socola”, care a stârnit un uragan monstru în societatea noastră, acum câţiva ani, când a cerut ca oligofrenii să fie sterilizaţi. Interesant e că şi specialistul român avea argumente: dacă omul realist cugetă adânc înainte de a procrea, cel îngust se împerechează când îi vine pofta, iar pofta îi vine des. Dacă de aici reies cumva copii, pe omul îngust îl doare la bască, apărându-se că asta a fost vrerea Domnului. Iar dacă n-o mai scoate la capăt cu întreţinerea roadelor iubirii sale oligofrene, le vâră simplu într-un plic şi le expediază la stat, să le crească statul, că d-aia-i stat.
Ce să mai adaug? Cred că dacă s-ar fi întâlnit premierul român cu omologul său danez, nu ar fi ieşit între ei un dialog atât de interesant, ca între mine şi colegul meu danez de breaslă.