Cătălin MIHULEAC

Din ce în ce mai rare şi mai firave la diametru sunt bulele care ies din găleata unde a fost aruncat peştele cel gras Roman Polanski, prins cu trudă de pescarii americani, după ani de pândă la buza copcii.
Totodată, s-a fâsâit şi unul dintre primii mari revoltaţi de prinderea peştanului, e vorba de ministrul Culturii din Franţa. Acesta, poponaut declarat, purtând mărimea 62 la ani, nepoţel de-al fostului preşedinte Mitterand (plouă şi la ăştia cu rubedenii prezidenţiale!), a fost prins descheiat la şliţ, dovedindu-se că a practicat pedofilia turistică axată pe băieţaşi asiatici, după cum el însuşi a recunoscut într-o carte autobiografică, publicată şi premiată acum câţiva ani. Precum se vede, ministrul nepoţel avea motive întemeiate să-l privească pe Polanski ca pe un guru şi să-l apere mai mult în nume personal, decât guvernamental.
Iar petiţiile cu artiştii care cereau eliberarea imediată (reţineţi, imediată, adică acum, pe loc!) a maestrului Polanski s-au transformat, mult mai repede decât speram, în liste ale ruşinii. Şi-au depus iscălitura, pe-aceste pomelnice de intimidare a autorităţilor, sute de barosani ai peliculei, între care, spre decepţia mea, inşi pe care îi admiram, precum Woody Allen, Martin Scorsese, spaniolul Almodovar (şi ăsta cu bătături la fund!), Costa Gravas, Harrison Ford ş.a. De ce nu şi-or fi văzând oamenii ăştia numai de filmele lor, nu ştiu. Doar ca să ne arate că talentul poate să nu aibă nimic de-a face cu inteligenţa şi moralitatea?
Tot în aceste zile, când lumea artistică îşi întinde la uscat pe sârmă toată gama de orificii din dotare, am mai aflat că unul dintre cei patru componenţi ai grupului „Mamas and Papas” s-a culcat, vreme de zece ani, cu fiică-sa.
Mă doare capul. Fără supărare, dar unde întorci capul, doar artişti incestuoşi, pedofili, homosexuali, şi uneori, ca-n cazul ministrului culturii din Franţa, homosexuali-pedofili. Fără supărare, întreb spre ceruri:
-Dumnezeule, pe ce hal de planetă ne-ai aruncat?