Cătălin MIHULEAC

La ora asta, este clar că principala linie de producţie a accidentelor rutiere îl reprezintă microbuzele care fac legătura între localităţi. În ciuda acestei realităţi, este departe de mine ideea că doar şoferii teribilişti şi slab pregătiţi sunt vinovaţi de tragediile ce se petrec. O bună parte din vină o are şi poliţia rutieră, care, legată prin tot felul de mişmaşuri de aceşti transportatori, se cam face că plouă când e vorba să le potolească elanul contravenţional.
De pildă, am mers de mai multe ori în astfel de maşini burduşite de călători, umplute cu mult peste gradul lor legal de ocupare. Din cauza supraaglomeraţiei, atmosfera devenea iute irespirabilă, fiecare schimbare de viteză lipind pasagerii unii de alţii, în virtutea unor nedorite acte de tandreţe. În zadar protestau pasagerii întregi la cap, deloc amatori să ajungă vedete în ambulanţele care cară victime la spital. Invariabil, şoferii nici nu se sinchiseau de critici: ei apăsau cu ciudă pedala de acceleraţie, făcând microbuzele să zburde pe şoselele străjuite de cruci vorbitoare despre tragediile rutiere anterioare.
Odată, circulând eu în astfel de condiţiuni de la Iaşi spre Suceava, am sunat chiar la „112- apeluri de urgenţă”, primind asigurări că şoferul bătut în cap va fi oprit în trafic şi sancţionat fără milă, pentru a se preîntâmpina o tragedie.
Aiurea! Nu mai puţin de patru echipaje de poliţie, care puricau traficul de pe traseu, am întâlnit în cale, fără ca vreunul să-l deranjeze pe şoferul nostru. Mai mult, câţiva agenţi l-au şi salutat complice, semn că între ei se perfectase o prietenie mai durabilă decât relaţia searbădă dintre poliţist şi conducător auto.
Aşteptaţi-vă aşadar ca accidentele astea să se înmulţească mai frenetic, până când ne vom obişnui cu ele, cum s-au obişnuit japonezii cu cutremurele. Aproape că-ţi vine să tragi concluzia că şoferii şi poliţiştii au contracte ferme cu posturile de televiziune, pentru a le asigura subiecte sângeroase de mare rating pentru buletinele de ştiri.