Cătălin MIHULEAC

De 20 de ani, îmbiat de mândra chemare a muntelui, trec cu maşina prin Cheile Bicazului, spre Lacul Roşu; apoi prin Gheorghieni, spre celelalte destinaţii minunate ale Ardealului. Şi tot de 20 de ani, rămân încremenit de cât de bortelite pot fi drumurile din oraşul şi din preajma oraşului Gheorghieni. Adevărate cratere, unite într-o acnee stradală de neimaginat, te fac să bănuieşti o febrilă activitate magmatică sub asfalt. E aproape imposibil să mai fii atent la minunatele împrejurimi: privirea şi simţul şoferistic îţi sunt solicitate doar de slalomul printre lighenele săpate în carosabil.
Gheorghieni-ul e un bastion UDMR, partid hopa-mitică aflat în toate combinaţiile guvernamentale, cu excepţia ăsteia de la urmă. Credeţi că n-ar fi putut panglicarul Verestoy, stilatul Frunda, pedantul Borbely şi, peste toţi, mititeluţul Marko Bela – cel care vorbeşte înadins cea mai infectă limbă română, ca un fotbalist african împrumutat la „Dinamo”, doar ca să arate cât de-n paişpe i se rupe de noi – să-l tragă de mânecă pe primarul Gheorghieni-ului sau pe şeful judeţului Harghita, dându-i termen să repare străzile şi şoselele?
Bineînţeles că ar fi putut. Dar atitudinea lor faţă de şosele e la fel ca atitudinea faţă de limba română. Le păstrează stricate, tocmai pentru a ne arăta cât de-n paişpe li se rupe de noi. Fiindcă situaţia e valabilă în toate zonele stăpânite de acest partid hopa-mitică, nu doar în acneicul Gheorghieni.
Aşa că, vorba lu’ Mircea Badea: geaba se opinteşte biata Udrea să împingă turismul la deal. Orice drumeţ occidental, ajuns între gropile Gheorghieni-ului sau ale Sovatei, o zbugheşte înapoi, de teamă să nu-l prindă şi să-l înece lavele nesimiţirii udemeristice. De 20 de ani, e prăpăd pe drumurile din şi de lângă Gheorghieni? Vestea proastă e că şi peste 20 de ani, şi peste 100 de ani va fi la fel.
Apropo de Sovata, alt loc minunat, transformat într-o imensă budă. La poalele monumentului natural „Muntele de Sare”, am găsit, printre peturi, pachete de ţigări şi ambalaje de chips-uri, şi o pereche de chiloţi, abandonaţi murdari.
Pe cât punem pariu că erau ai lu’ Marko Bela?