Cătălin MIHULEAC

Două texte despre poetul naţional sunt vrednice a fi pomenite la mijlocul lui iunie, când naţiunea recunoscătoare suflă cu putere în balonul omagial Eminescu, mai-mai să-l spargă.
Primul, semnat de Hasdeu în „Revista nouă” din iunie 1889, reprezintă un necrolog proaspăt: „În toate epocile, au fost poeţi pe care flămânda sărăcie, pentru o ticăloasă pomană însoţită de o mai ticăloasă laudă, îi încovoia tămâitori înaintea celor puternici. În toate epocile, s-au văzut însă şi firi semeţe, vrednice de solia ce le-a lăsat-o Dumnezeu, care niciodată n-au întins mâna cerşetoare către vreo mărire pământească, n-au întins mâna cerşetoare către acei care uită că nu săracii au spălat picioarele lui Iisus, ci Iisus a spălat picioarele săracilor. Aşa un poet a fost Eminescu. El va trăi, deşi a murit nebun. Vor muri însă pentru vecie nenumăraţii înţelepţi care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu.”
Cam bombastic scris, prefigurând parcă şourile funeste, exagerat de chicioase, pe care azi le stârnesc înhumările artiştilor.
Mai aproape de inima mea e tableta închinată lui Eminescu de Arghezi, la 40 de ani de la moarte. Cu acel prilej, Eminescu era felicitat călduros, pentru inspiraţia de a muri la timp, evitând astfel momente penibile: „Te pomeneşti că ţi-ar fi trebuit 100.000 de lei ai unui premiu de poezie naţional. Ar fi votat împotriva ta poeţii din care te-ai născut, Goga, Minulescu şi însuşi Topârceanu, mai înalt şi mai vrednic decât toţi. Bine că ai murit, bietule, înainte de a se măsura cu tine gramofonul, flaşneta, greierii şi piţigoii!” Părerea lui Arghezi e că un Eminescu mort e un Eminescu multilateral convenabil, de vreme ce numele i se regăseşte în cele mai variate guri: „Nu te-ai aşteptat – hai? – la atâta succes. Bine că ai murit, ca să nu împiedici viii să mestice şi să doarmă. Nu te-ai socotit atât de variat în harurile tale, ca să te revendice toată lumea, cu firmă şi capital.”
Pe vremuri, s-a organizat o competiţie intitulată „Cine seamănă mai bine cu Charlie Chaplin”. Fără să anunţe pe nimeni, însuşi Charlie Chaplin a luat parte la concurs şi s-a clasat pe locul... al şaptelea. La fel şi cu Eminescu: dacă ar învia, n-ar avea nicio şansă de a cîştiga premiul de poezie „Eminescu”. Mai multe şanse ar avea Veronica Micle, cea cu foc în locul cântat de poeţi.