Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
O să vă povestesc ceva legat de glorioasa zi de 9 mai, aniversată de noi fiindcă e legată de dobândirea Independenţei şi alte alea.
Am susţinut cândva, prin facultăţile petrecute în Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, un examen la istorie. Am tras un bilet, şi am citit în el că trebuia să vorbesc despre Războiul de Independenţă. Înainte de a deschide gura, m-am simţit curentat de un fior, în care se manifesta voltajul lui Burebista, Mircea cel Bătrân, Radu de la Afumaţi şi Nicolae de la Scorniceşti. De acord, unii numesc asta „patriotism”. Sub imboldul lui, cu cea mai solemnă pronunţie de-a mea, am tunat ca pe câmpul de bătaie de la Plevna:
-În Războiul de Independenţă, aflat la ananghie, Marele Duce Nicolae, fratele ţarului rus, i-a cerut sprijinul prinţului nostru Carol, prin trei telegrame succesive. Drept urmare, Carol i-a sărit ducelui în ajutor peste Dunăre, şi...
Profesorul, care mesteca nişte fursecuri cumpărate de noi ca să-l îndulcim, şi-a stopat plescăiala, pentru că, trebuie spus, plescăia cumplit. Pentru o clipă, papilele sale păreau să fi dat uitării gustările de pe catedră.
-Apăi, matale ştii cât măsoară Dunărea în lăţime?
Ce-i drept, n-aveam nicio idee în privinţa lăţimii Dunării. Învăţasem toată noaptea ca să mă prezint onorabil la examen, şi mă simţeam ca după două rovine, trei codrii cosminului şi o vale călugărească.
-Are, să zicem, un zece metri?
-Are, am răspuns, fericit că proful conlucra cu mine.
-Şi Carol al matale i-a sărit, peste Dunăre, în ajutor lui Nicolae al Rusiei?
-I-a sărit, a răspuns fiorul patriotic din mine.
-Păi, nu-ţi fie cu supărare, dar Carol era atlet de performanţă, de putea sări atât de mult?
Zeflemeaua profesorului m-a scos din năduşeală, după ce simţise nevoia să mă toace puţin.
Numai că el nu glumea. Deoarece am crezut că principele Carol sărise peste lăţimea considerabilă a Dunării, mi-a adus la cunoştinţă că-s analfabet, impertinent cu istoria neamului şi că el are două fete la Medicină, pe care le va feri cu străşnicie de indivizi de teapa mea, indivizi care, din păcate, cam mişună pe glia străbună.
