Cătălin MIHULEAC

Uneori, lumea se miră ca la urs când îi ajunge la ureche vestea unor evenimente absolut normale, în acord total cu mersul firesc al lucrurilor. Aşa şi acuma: ce-i atâta de spectaculos în vânzarea către onor clientela amatoare a unor diplome false de absolvire a învăţământului superior? Să ne gândim logic: dacă pe carosabilul patriei circulă şoferi falşi, atestaţi pe baza unor permise de conducere false, nu văd de ce recensămintele nu ar scoate în evidenţă şi medici falşi, ingineri falşi, jurişti falşi, economişti falşi, cu toţii împachetaţi frumos de universităţile de pe harta ţării, care-s mai răspândite azi decât candidoza şi decât ciuperca piciorului. Căci există orăşel mai răsărit, care să nu aibă azi o filială a vreunei universităţi atestate?

Te înşurubezi comod în scaunul restaurantului, vine chelnerul cu prosopul pe braţ, şi-i faci comanda:

-Garsoane, adă două ciorbe de burtă, două friptane de porc cât farfuria şi, ca desert, două diplome de...

-V-aş recomanda diplomele de economist, că le-am primit ieri, sunt proaspete. Am luat şi eu câteva, pentru familie, că nu se ştie niciodată.

Tot ce se întâmplă azi cu traficul de diplome era absolut previzibil. Mai întâi, prin anii nouăzeci, au apărut universităţile particulare, ca o alternativă de şcolarizare înaltă pentru incapabilii şi puturoşii care niciodată n-ar fi trecut un examen de admitere într-o facultate normală.

Apoi, precum toamna se şterg în zări cocorii, au început să se şteargă şi deosebirile dintre învăţământul privat şi cel de stat. Dacă în primă fază doar la cel particular se plăteau studiile, uşor-uşor bonul de casă a început să vină şi dincolo. Dacă doar la privatizaţi se îmbuteliau prostănaci grămadă, apoi – odată cu inventarea admiterii pe bază de dosar, în locul firescului examen – prostănacii s-au îmbuteliat cu ghiotura şi la învăţământul aşa-zis concurent.

Dar bunele deprinderi ale învăţământului de stat au trecut, nel-cătinel, şi peste gard, la vecinul. Dacă în destule universităţi de stat examenele se traversează pe bază de peşcheş dat profului ca să fie îngăduitor, suratele particulare au împrumutat şi ele acest obicei, în urma căruia degrabă se înalţă vile şi se cumpără mofturi pe patru roţi.

Eu cred că marea durere a societăţii noastre nu stă în faptul că se confruntă cu un trafic zdravăn cu diplome false. Marea noastră durere e că majoritatea celor ce deţin diplome veritabile sunt egali în incompetenţă cu posesorii de diplome false.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un fleac de diplomă universitară.

Comentarii