Cătălin MIHULEAC

Când oamenilor politici din România le iese câte o bubiţă internă sau externă şi trebuie s-o curme întrebuinţând cura chirurgicală, ei o şterg englezeşte în clinicile din străinătate, pentru a se da pe seama bisturiului mânuit de profesorul Weber sau de profesorul Jones (am ales două nume la întâmplare, dacă aceste somităţi există, e din pură coincidenţă). În privinţa asta, avem exemple la cel mai înalt nivel al statului: premierul Tăriceanu şi-a reparat în Franţa genunchiul paradit de pasiunea sa pentru adrenalina motocicletei, iar prezidentul Băsescu s-a urcat cocârjat în cursa de Viena, pentru a-i veni de hac herniei care-i tortura verticalitatea spatelui şi a se întoarce din nou bun de tăvăleală. Ah, nu, vă implor, nu mă întrebaţi de unde s-a procopsit preşedintele cu hernia; probabil că s-o fi jucat în exces cu Mioara Mantale, şi cum preşedintele nostru e mai pişpirică iar Mioara - ditamai muierea, la o mişcare mai spasmodică... Puneţi-vă puţin imaginaţia la lucru!

La prima vedere, s-ar putea crede că cei mai de seamă români aleg exilul chirurgical pentru a fenta mizeria spitalicească a ţării. Cine e nebunul amator să ia în gazdă un stafilococ din ăla, care te ruinează pe dinăuntru? Deşi, ca să fim corecţi, preşedintele, parlamentarii şi miniştrii ar trebui spitalizaţi cu forţa aici, în ţara lor, măcar să vadă şi ei prin ce încercări trece prostimea îmbolnăvită.

S-ar putea totuşi să mai fie un motiv pentru care aceşti inşi speciali aleg exilul chirurgical: zgârcenia. Da, zgârcenia sau cărpănoşia, dacă preferaţi acest termen. De fapt, îi doare inima să-i strecoare chirurgului în buzunar plicul cuvenit, cu cinci-şase sutare sau un miar de euro, cât costă, la cursul zilei, o hernie de disc standard sau un genunchi paradit. Ca să nu mai punem la socoteală bacşişul cuvenit sorei desemnate să le aplice clisma prezidenţială sau clisma guvernamentală, premergătoare operaţiei, căci şi cu personalul secundar se cade să fii atent, altfel stafilococul te înhaţă...

Ca să scape de toate cheltuielile colaterale pretinse de sistemul sanitar românesc, aparent gratuit, aleşii poporului îşi oblojesc rănile la Viena, Paris şi Frankfurt. Câtă lipsă de patriotism! Dacă toţi am proceda aidoma lor, nu s-ar duce de râpă amintitul sistem sanitar românesc? Dar ăsta-i blestemul preşedinţilor şi premierilor, s-o dea uneori în mintea copiilor. Cred totuşi că ar trebui judecaţi pentru înaltă trădare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Clismă guvernamentală şi clismă prezidenţială.

Comentarii