Mircea Radu IACOBAN

Circulă, prin graţia internetului, o listă conţinând 284 de nume pe care Ion Lazu a trimis-o spre consultare în vederea realizării unui Memorial al scriitorilor arestaţi de „regimul roşu” pe considerente, desigur, politice. Intenţie mai mult decât stimabilă, deşi criteriile includerii în onorantul tabel se diluează rapid, alunecând de la încarcerare, arestare, anchetare, la greu definibila „agresare de Regim pe motive politice”. Prestigiul, solemnitatea şi însăşi raţiunea unui astfel de Memorial se întemeiază înainte de orice pe dimensiunea suferinţei şi exemplaritatea destinului propus spre neuitare.

Ce-i aia „agresare”? Va fi fost ori nu „agresat” indo-europenistul Th. Simenschy când, în 1948, l-au dat afară de la catedra universitară, fiind trimis contabil la o GAC? Probabil că, stricto-senso, nu, în vreme ce nea cutare, pocnit de un miliţian fiindcă a ieşit din rând la defilare, poate avea pretenţia să i se sape numele în marmura Memorialului! În listă îl aflăm, deschizător de capitol, pe Nicolae Labiş. De ce oare? Poetul de la Mălini a avut un sfârşit tragic; îl îndreptăţeşte automat la asumarea statutului de persecutat politic, pus în acelaşi rând cu Steinhard, Nichifor Crainic, I.D. Sârbu, Traian Chelariu, Mihai Ursachi? Iniţiatorul Memorialului îşi însoţeşte tabelul cu două întrebări: 1 – cei de pe listă sunt scriitori?; 2 – au fost încarceraţi, anchetaţi, arestaţi, agresaţi? De unde se vede mai întâi că Ion Lazu nu-i deloc sigur de apartenenţa respectivilor la breasla scriitorilor şi... nici că au avut de suferit sub „regimul roşu”. Deocamdată, tatonează, solicită consultări, întreabă – că întrebarea moarte n-are.

Aşa se face că, în lunga listă, întâlnim nume de calibrul lui... Titus Popovici. L-am cunoscut, l-am preţuit, dar... ce să caute Titus printre represaţi, că nu l-au agresat decât cel mult ţânţarii Deltei, la pescuit? Este de-a dreptul ciudată această nesiguranţă (ori chiar absenţă) a criteriilor, câtă vreme basarabeano-olteanul Ion Lazu este un scriitor cam de vârsta mea, cu o operă diversă, binişor constituită, mereu prezent în avantposturile frământărilor literare – şi, în consecinţă, n-are cum să nu ştie cine-i condeier şi cine nu-i, după cum se cuvine să cunoască prea bine avatarurile destinelor scriitoriceşti fracturate. Aş înţelege ezitările şi îndoielile în cazul unui tinerel intrat de curând în câmpul literelor, nici într-un caz pe acelea ale unui născut în 1940.

Tabloul rezistenţei scriitoriceşti române, atâta cât a fost şi cum a fost, nu poate fi tratat otova şi total din afara chestiunii, chiar în interiorul aceleiaşi categorii existând grade şi scări diferite ale suferinţei. Dac-o banalizăm prin coborârea ştachetei la cine ştie ce tristeţi post-politizate, Memorialul se va preschimba într-o simplă condică de reclamaţii! De altfel, dacă dăm credit confesiunilor lui I. Lazu, s-ar putea propune el însuşi pentru un al doilea Memorial, întrucât l-a agresat şi marginalizat regimul post-revoluţionar: „în această tranziţie prelungită la nesfârşit, noi toţi, scriitorii şi ceilalţi creatori de valori spirituale, am fost împinşi, cu mic, cu mare, la margine: cu răceală şi fără echivoc, dimpreună cu operele noastre...”

Nu spun că n-ar avea dreptate! Întorcându-ne la lista propusă, să constatăm că lipsesc sumedenie de nume, după cum altele prisosesc. Multe nici nu ştii ce vânt le-a adus în pagină. Într-o astfel de iniţiativă, n-au loc ambiguităţi şi aproximaţii, iar autorul propunerii a pornit-o câş, încercând să reconstituie din surse şi mărturii diverse o listă de mult existentă, fermă şi incontestabilă. A alcătuit-o chiar... Securitatea, pentru uzul unei Plenare a CC al PCR. Figurează acolo 257 de nume (scriitori, critici literari, ziarişti, publicişti, redactori etc.), cu toate elementele personale de identificare, data arestării, acuzaţia, condamnarea, punerea în libertate ş.a. Nesfârşitul tabel a fost publicat încă de acum doi ani, în Colecţia „Biblioteca de istorie” a Editurii „Nemira”. Câtă strădanie la I. L. ca să redescopere... roata! Dacă n-o fi vrut, pur şi simplu, să se afle în treabă...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Roata.

Comentarii