TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
TOYOTA - Programul Rabla 2020
 
sâmbătă, 26 apr 2008 - Anul XIII, nr. 99 (3780)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8735 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0875 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
PNL
PMP
PSD
PRO Romania
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Eternitatea

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Voiam să merg la „Eternitate” noaptea asta, când cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare şi peste cea de a şaptea colină ieşeană pluteşte duhul, nădejdea şi credinţa reînvierii. A trebuit să ajung acolo încă de joi. La înmormântarea lui Adi Cusin.

Trupul mărunţel din raclă n-are nici o legătură cu ultima imagine a poetului păstrată în memorie, dar mai ales cu acelea din tinereţea noastră universitară, în care parcă-l văd şi-acum recitându-şi poemele. „Ne făcea surcele pe toţi prin felul în care-şi spunea poeziile” – scrie undeva Cezar Ivănescu. Şi tot el: „Adi Cusin a avut geniu până la 18 ani. Ne amintea frapant de tragic dispărutul Nicolae Labiş.” Iar într-un interviu din „România liberă”, declară că „în toamna anului de graţie 1960, nimeni dintre cei vii nu i se putea opune lui Adi Cusin (...) Doi ani de zile am trăit în Iaşi obsedat şi tiranizat de modelul Adi Cusin...”

Ultima oară l-am întâlnit tot la „Eternitatea”: se muta la cele veşnice poetul Mihai Ursachi şi l-am întâmpinat pe Adi, ca întotdeauna, cu distihul lui exemplar prin cadenţă şi sugestivitate, devenit parolă: „Pe o stradă din Suceava / Mirosea a mere coapte.” Nu bănuiam că-i măcinat de cancer încă de pe atunci – oricum, se străduia să nu arate şi să nu se comporte altfel decât îl ştiam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă, fie ca martori îneguraţi din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puţină. Scriitorii n-au catadixit să vină. Cei de la Teatrul „Luceafărul”, unde Cusin a fost ani buni secretar literar, aşijderea. S-a împărţit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu o anume speranţă de familie, celelalte rămânând într-o strană, asemenea unui buchet de flori ofilite.

Cândva, cinicul P.P. Carp a declinat invitaţia la o ceremonie funebră spunând că nu înţelege să facă servicii ca nu i se pot întoarce. Sufletist şi încă romantic, Cusin, grav bolnav, a venit tocmai din Capitală să conducă pe ultimul drum un poet ce-l preţuia, în vreme ce confraţii lui ieşeni nu s-au ostenit să urce până la capela prin care, în cele din urmă, vom trece cu toţii, fiindcă, aşa cum spunea Democrit, „Oamenii, în timp ce fug de moarte, aleargă după ea”. Şi ca să-nchei istorisirea într-o notă ceva mai veselă, îmi amintesc şi reproduc aici promisiunea fermă a lui C. Ştefanache: „Eu, la tine, vin.”

Întors acasă, încep să scriu articolul de faţă. Sună telefonul: „acum zece minute a murit Cezar Ivănescu”.

E prea de tot! În câteva săptămâni, am pierdut patru prieteni: George Pruteanu, Sabin Bălaşa, Adi Cusin, Cezar Ivănescu! Ce a mai rămas din marea poezie ieşeană, după definitivele plecări ale lui Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu? În popor se zice că, dacă Domnul te cheamă la el în săptămâna patimilor, e semn că te afli în graţia celui de sus. Poate. Pentru Cezar, lunile lui 2008 au fost în întregime ale patimilor. Ajunsese o umbră. Moartea, sunt sigur, are legătură cu nenorocita lui stare sufletească. Hărţuit de-o acuză care nici acum nu ştim dacă-i a CNSAS-ului sau doar a unui membru prea gureş, dacă într-adevăr s-a votat în unanimitate ori nici nu s-a ajuns la vot, dacă incriminatul a fost ori nu invitat pentru lămuriri, aşa cum cere legea... într-un cuvânt, iată, rămâne sub semnul întrebării seriozitatea şi temeinicia verdictului (dacă o fi fost verdict...) de colaborare cu Securitatea în anii studenţiei. Procesul intentat de Cezar se va stinge datorită dispariţiei petentului.

Degeaba a fost distins răposatul cu ordinul cel mai înalt, „Steaua României”, zădarnic s-a afirmat ca una dintre vocile reprezentative ale poeziei române: mereu va prevala, în aprecierea contemporanilor, acuzaţia de colaboraţionism. Cu siguranţă, nu şi în aceea a posterităţii. Într-un articol anti-Ivănescu (altfel, decent scris) din revista „Argeş” nr. 2/2008, cineva se întreabă: „imaginaţi-vă că aţi afla, într-o zi, că Eminescu ar fi fost un jalnic colaborator al serviciilor secrete. Ar diminua asta dramatismul „Rugăciunii unui dac”? Tragedia „Odei în metru antic”? Măreţia „Scrisorilor”? Până unde trebuie extinsă linia de demarcare între artist şi cetăţean?”

Moartea lui Cezar adaugă întrebării dramatică actualitate.
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Eternitatea.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 11 voturi
Eternitatea5.0511

Shopping City Suceava
Facos Suceava
Iulius Mall Suceava
LaStrada - Incaltaminte - Piele - Blanuri - Accesorii
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   ... trimis de
(27 apr 2008, 02:54:39
Am deschis usa cafenelei .Praf si miros de mucegai .Intr-un colt de la cel vechi casetofon se aude Edith Piaf .Am cerut si eu una ,,mica,,...barmanul se uita la mine .Nu ma recunoaste... dar nici eu pe el .Oftez si imi dau seama ...nu mai sint ,,umbre,,...reale sau virtule .Toate dispar .,,Drum bun ,,...incurind ne vom intilni din nou .
2.   Anii studentiei trimis de
(27 apr 2008, 12:25:59
I-am cunoscut pe toti: Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Adi Cusin, Cezar Ivanescu.

Pe vremea cind eram studenti saraci, intr-un Iasi in care credeam si speram in mai mult. Asta sa fie soarta poetilor, sa moara" devreme"? Fie-le tarana usoara, Dumnezeu sa-i ierte !
3.   Usa nemuririi trimis de
(27 apr 2008, 22:37:20
Stiti de ce au plecat suparati,trintind dispretuitor, dupa ei ,usa nemuririi ?Pentru ca nu i-am meritat si in nepasarea noastra au intrezarit micimea intregii lumi(in special cea literara).Nu cred ca mai exista un popor in stare sa ravaseasca in halul acesta grila valorilor,aducind in prim plan toate scursurile ,mizeriile si tarele unei natii,sortite ,tocmai de aceea degenerarii morale si fizice. Nu i-am meritat pe ei,dar ne meritam ,cu prisosinta tragica soarta....
4.   Adi Cusin trimis de
(28 apr 2008, 21:51:33
,,Doarme cu timpul scos din priza,,

,,Nimic nu mai vrei, nici nu ceri, nici nu dai.

Drumul tau e strivit sub o poarta de rai.,,

�n

,,Tara somnului,,

restul e

TACERE..........

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Uniunea Polonezilor din Romania
Toyota - Programul Rabla 2020
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei