Cătălin MIHULEAC

Creşterea infracţionalităţii din România îngheaţă sângele în noi, cetăţenii de rând, care tremurăm pentru siguranţa noastră; dar îi entuziasmează pe mulţi dintre aşa zişii „oameni ai legii”. Fiecare ucigaş plătit care-şi descarcă arma într-o ţintă umană, fiecare traficant de fete minore sau târgoveţ de droguri grele înseamnă mană cerească pentru avocaţi, dar şi pentru poliţiştii, procurorii şi judecătorii puşi să-i stârpească.

Puţin le pasă lor de nesiguranţa noastră, iar pasul următor, un pas logic, este să se constituie cu toţii într-un ONG numit „Prietenii infractorilor”. Fiecare dintre ei are trei vile terminate şi două în construcţie, ştiut fiind că o vilă e mult mai greu de întreţinut ca o conştiinţă. Sunt ca nişte ciocli, care îşi freacă mâinile pe timp de ciumă bubonică, sunt nişte ciocli ai siguranţei cetăţeneşti, fărădelegile făcându-le plinul visteriei.

Fiul unui deputat PNL a desfigurat, acum două luni, o jurnalistă în bătaie, într-un club populat cu dansatori, şi cu toate astea nimeni nu l-a deranjat pe ins cu întrebările neplăcute. Până când, speriată de ameninţările necontenite venite din partea derbedeului, fata a renunţat la plângerea sa. Înţelept a procedat! Dar dacă, în aceste două luni, vreun cutezător din sistem ar fi propus arestarea bătăuşului, şapte avocaţi ar fi sărit arşi de cur, strigând în gura mare că măsura e abuzivă şi că drepturile clientului lor au fost încălcate „grav”.

L-am felicitat într-o zi pe un avocat, care tocmai scosese nişte violatori din arest, urându-i ca pe listele violatorilor să urmeze la rând fiicele lui, că omul are două fiice.

Mi-a răspuns senin că aşa ceva e imposibil să se întâmple, fiindcă fiicele sale sunt trimise să studieze la o şcoală particulară din Elveţia.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Prietenii infractorilor.

Comentarii