Google
Arcadia CMB
Arcadia CMB
Arcadia CMB
 
marţi, 15 ian 2008 - Anul XIII, nr. 11 (3692)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6524 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9764 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

O tragedie

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Desfăşurarea spectacolului rizibil în care s-au cufundat mai marii ţării, angajaţi până la pierderea uzului raţiunii în războiul dintre palate, pare a aduce în actualitate o prevedere din vechea legislaţie a oştirii române: când conducerea armatei o ia razna, comanda va fi preluată de cel sau cei rămaşi cu mintea limpede. Dar degeaba sperăm în apariţia salvatorului naţiei, călărind un cal alb şi vestind restaurarea domniei raţiunii, democraţiei reale şi bunului simţ: ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga – nimic, toţi, o apă şi-un pământ. Istoria României are înscrise în file (prea puţin cercetate) astfel de spectaculoase, disperate, discutabile şi uitate tentative de „salvare naţională”, care şi-au avut eroii lor. Cu toţii sfârşind tragic: de la Horea la Vladimirescu, de la Zelea Codreanu la Ion Antonescu. În urmă cu 90 de ani, un astfel de episod a avut parte de un crunt final. Cine să şi-l mai amintească? Nu spunea N. Carandino că nimeni nu „se mai gândeşte la onoarea şi dreptatea morţilor, într-un timp în care gloria încununează pe cei ce ştiu să bată mingea?” (citat apud B. Berceanu, „Diversiunea colonelului Al. D. Sturdza...”) Acum 9 decenii, în marginea satului cu nume predestinat – Gropile – avea loc execuţia colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce condamnatul era degradat şi legat la stâlp în prezenţa regimentului ce-l comandase, fanfara militară intona un imn funebru. După ce gloanţele i-au sfărâmat colonelului ţeasta, muzica a-ntors-o

pe sârbe. Au urmat marşuri, oştenii defilând în pas de front pe lângă cadavrul fostului lor comandant. Era ultimul un act al unei mari trădări – spun documentele vremii. Istoricii de azi au şi ceva îndoieli, fiindcă depinde cum  sunt privite lucrurile. În fapt: doi colonei ai armatei române au trecut la inamicul austro-ungar în toiul primului război mondial, intenţionând să tragă şi trupa după ei.  Nu erau fitecine: Al. Sturdza provenea dintr-o familie care a dat doi domni ai Ţării Moldovei şi era fiul liderului Partidului Naţional-Liberal D.A. Sturdza, prim ministru şi preşedinte al Academiei. Colonelul era căsătorit cu fiica lui P.P. Carp, preşedintele conservatorilor. Celălalt personaj, Crăinicianu, şi el colonel, era fiul unui general academician căsătorit cu fiica mareşalului Prezan. Lume bună! Amândoi erau filo-germani şi, logic, anti-ruşi. Ambii credeau că angajarea României împotriva puterilor centrale e-o tragedia naţională şi s-au erijat în salvatorii patriei. Dar ce cale au ales, deşi păreau a avea o luciditate politică demnă de invidiat! Dacă opinia lor privind reîntregirea ţării este mai mult decât amendabilă (cedăm Ardealul, fiindcă românii de acolo au rezistat 1000 de ani şi-or să mai reziste, dar recucerim Basarabia, aflată în curs de totală rusificare) situaţia social-politică a României o descriau în fraze ce par scrise azi: „Naţiunea română nu simte într-un suflet şi nu gândeşte într-un gând. Între diversele clase ale românilor este o adâncă prăpastie. De-o parte şi de alta a ei nu ne înţelegem, nu ne iubim, nu lucrăm (...) fiecare, mic şi mare, se interesează doar de sine însuşi. Cine va voi să schimbe această stare de lucruri, numai acela poate fi numit patriot şi poate avea drept la recunoştinţă publică” – afirma Crăinicianu (apud aceeaşi sursă). Recunoştinţa naţiei i-a prezentat-o solemn plutonul de execuţie. Sturdza, şi el condamnat la moarte, şi-a salvat viaţa refugiindu-se în Germania. Sigur că actul lor, la vreme de război, oricât i s-ar încerca justificarea prin considerente de ordin social, ori legate de restabilirea unităţii naţiei, nu poate fi calificat altfel decât înaltă şi reprobabilă trădare. Dar – totdeauna există un dar! – să ne gândim cum ar fi fost priviţi cei doi dacă învingeau nemţii. Şi Sturdza, şi Crăinicianu, ar fi fost consideraţi eroi – vezi cazul aproape similar De Gaulle.

Istoria o scriu învingătorii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O tragedie.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 3 voturi
O tragedie5.053

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Sardele în crustă de cartofi 4 porţii – 45 minute 8 sardele mari600g cartofi100g unt2 ouă1 lămâie± sare, piper Curăţaţi peştele, spălaţi-l, scurgeţi-l de apă şi presăraţi-l cu sare şi piper. Curăţaţi cartofii, spălaţi-i şi daţi-i pe răzătoarea mare.... Citeşte