Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Dl Vladimir Tismăneanu oferă un amplu interviu gazetei „Cotidianul” (19 dec. 2007) care, desigur, se citeşte cu interes. Deşi cei care ar putea avea oarecari îndoieli, cât de mărunte, sau şi-ar permite vreo urmă de opinie neconformă cu ceea ce dl. Tismăneanu dixit„foşti lachei ai cultului personalităţii, corifei ai protocronismului, istorici oficiali ai epocii de aur, mulţi legaţi direct de fratele dictatorului, Ilie Ceauşescu, ultranaţionalişti, neofascişti” şi, desigur, „foşti securişti”, îndrăznim să credem că o lucrare, dacă se pretinde rodul unei cercetări ştiinţifice, poate, ba chiar trebuie, să îngăduie şi eventuale discuţii. Nu numaidecât acut-polemice, nici obligatoriu contestatare, dar purtate, eventual, şi-n contradictoriu; oricum, e straniu să i se încerce „Raportului...” asigurarea, prin vehemente imprecaţii de întâmpinare, statutul de dogmă. Nu de alta, dar ne aşezăm sub zodia lui Roller, care-i trecea automat în rândul duşmanilor poporului („dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine!”) pe toţi românii ce ar fi cutezat şi o altă opinie decât aceea oficializată. În domeniul ştiinţei – iar istoria, ştiinţă este - se elaborează cercetări şi nu diktate; a statua ritos că-s „ultranaţionalişti şi neofascişti” cei ce-şi îngăduie observaţii considerate incomode autorilor înseamnă că am ajuns mai rău decât la orele de „socialism ştiinţific”, unde litera cursului era inatacabilă, imuabilă, sfântă. Trecem peste confuzia constant întreţinută între comunism (o utopie-paravan) şi ceauşism (o dictatură de clan), pentru a ne întreba încă odată dacă, potrivit învăţăturii Bibliei, tocmai dl. Tismăneanu era cel potrivit să azvârle piatra. Şi nu ne interesează antecedentele familiale (rezolvate în stil de tragedie antică), ci faptul de-a dreptul uimitor că domnia sa V.T. a fost cel care, în 1981, înfiera şi condamna definitiv... capitalismul, spre a promova „ştiinţific”... exact ceea ce afuriseşte în 2007: „Orânduirea capitalistă şi-a încheiat misiunea istorică şi trebuie să facă loc noii orânduiri sociale, în stare să asigure progresul rapid al tuturor popoarelor, realizarea unei lumi mai drepte. Această misiune istorică revine orânduirii socialiste” (Vl. Tismăneanu, în „Mic Dicţionar social-politic pentru tineret”, Ed. Politică, 1981, p. 63). Capitalismul, este de părere V.T., „pune în pericol însăşi civilizaţia umană”. Cei pe care îi condamnă azi, ieri erau „forţele înaintate, progresiste, în frunte cu clasa muncitoare”, iar (p.94) „Programul Partidului a devenit program de acţiuni constante ale întregului popor”, etc. etc., mai fiecare paragraf fiind blindat cu citate in extenso din... Ceauşescu. Potrivit autorului, „comunismul rămâne o structură reziduală, toxică şi poluantă” (2007), iar capitalismul, un pericol „pentru însăşi civilizaţia umană” (1981) – după cum se vede, biata omenire nu izbuteşte şi pace să-şi construiască o orânduire pe placul dlui Tismăneanu, procuror de serviciu şi ieri, şi azi, după cum bătea vântul în pânzele puterii, cu opinii... complet întoarse pe dos. De le-ar afla, personajul caragealian Lefter Popescu ar exclama, la fel de uimit: Viceversa, care va să zică! Iar vitejeasca înfruntare cu o orânduire cât se poate de... decedată mi-aminteşte o pagină macabră din Istoria Inchiziţiei de Edmond Cazal: plini de zel şi de importanţă, oamenii lui Torquemada l-au târât spre eşafod pe Juan de Abadia şi l-au atârnat în spânzurătoare deşi... era mort de cine ştie când, şi nu de mâna lor. Ori de isprăvile unui amic fără spor la vânătoare: dac-auzea că a căzut un mistreţ în foc, alerga din răsputeri într-acolo, strigând „şi eu, şi eu!”, spre a-şi descărca eroic puşca în porcul de mult răposat... în Raportul de condamnare a comunismului, sunt etichetaţi, în bloc, preventiv,
În interviul din „Cotidianul”, dl. Tismăneanu declară, despre Raportul ce-i poartă numele: „În ce mă priveşte, este opera cea mai importantă, intelectual şi moral, a vieţii mele.”
Mă tem că aşa-i.
