Pieta

Sfânta Fecioară Maria se naște și crește pentru a fi Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Misterul Sfintei Fecioare constă în ceea că ea este mama lui Dumnezeu Întrupat. Sfânta Fecioară Maria este primul rod al Crucii. Așa cum printr-o femeie a intrat moartea în lume (este vorba de Eva), tot așa prin femeie a venit viața în lume (avem în vedere pe Maica Domnului).

Prin nașterea Sfintei Fecioare Maria, Dumnezeu a început realizarea planului său veșnic, făcând-o părtașă la planul de mântuire a lumii prin nașterea fiului său, Iisus. Sfânta Fecioară îl ajută pe fiul Său în misiunea pe care el o avea de îndeplinit. Prin aceasta Sfânta Fecioară este chemată la viață fecundă a Sfintei Treimi, devenind cea mai apropiată colaboratoare a acesteia în misiunea ei mântuitoare. Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria sunt părtași la aceeași durere și iubire pentru a repara păcatul strămoșilor noștri. Iisus s-a lăsat răstignit pentru păcatele noastre. Pe Golgota s-a făcut împăcarea omului cu Dumnezeu. Aici, pe Cruce, din marea lui dragoste pentru om, pentru răstignitorii lui, Iisus Hristos a spus: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac” (Luca 23,24).

Să ierți pe dușmanii tăi! Iată esența victoriei creștinismului asupra păgânismului și a tuturor doctrinelor fără Dumnezeu. Crucea a devenit lemnul mântuirii noastre. Crucea nu poate fi despărțită de patimile și învierea lui Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria nu este doar mama Răscumpărătorului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ci și colaboratoarea lui în planul de mântuire a întregii lumi. Această unire intimă între mamă și fiu se vede și în aceea că, așa cum Iisus a biruit păcatul și moartea, tot așa și Sfânta Fecioară a biruit păcatul și moartea, născându-se fără păcat, fiind ridicată cu trupul și sufletul la Cer. De aceea Sfânta Fecioară nu este doar mama lui Iisus Hristos, ci și Regina Cerului, Regină peste îngeri, cum scrie Mihai Eminescu în poezia „Rugăciune”.

Să urmăm și noi exemplul Sfintei Fecioare care la Buna Vestire îi răspunde Arhanghelului Gavriil cu următoarele cuvinte: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luna 1,38 din Evanghelia bilingvă, Chișinău, 1912). Și noi să ne rugăm în fața Sfintei Cruci. Acolo vom găsi și pe Sfânta Fecioară Maria. Să-i spunem Maicii noastre cerești: „Venim, Mamă, să te privim și să plângem de bucurie că suntem fiii tăi!”

Prof. Arhid. Șt. Hreniuc