Veteranii de război merită respectul nostru

” ... luptătorul care și-a făcut datoria se învrednicește

de cea mai mare cinste alături de înțelepții Neamului...

E mai bine să-l respectăm mai mult decât se poate,

să nu ne mustre apoi cugetul, că am jignit un suflet

 ce s-a oferit cândva jertfă pentru noi toți”

(Nicolae Iorga)

Dragi și bravi veterani de război, dumneavoastră, celor mai în vârstă ostași ai țării din județul Suceava și nu numai, ne adresăm astăzi, 29 aprilie 2022, în Ziua Veteranilor de Război, cu sentimente de adâncă cinstire și aleasă prețuire, de altfel semne de preameritată recunoștință pe care țara și națiunea o poartă vitejilor luptători de atunci, bravilor veterani de război de astăzi.

Din păcate, recunoștința față de meritele dumneavoastră nu este proporțională cu măsura abnegației, dăruirii și devotamentului cu care v-ați făcut datoria sub drapelul de luptă al oștirii române. Instituirea unei zile în calendar cu caracter ostășesc înseamnă o dreaptă și binecuvântată recunoaștere, precum și un strălucit omagiu adus celor care, aflați acum la vârsta senectuții, au mărturisit în tinerețe, cu hotărâre și fără șovăire, voința lor de apărare a țării chiar prin jertfa supremă.

Ceasul de sărbătore la care ne regăsim, unul ambientat de corola florară de primăvară, este un fericit prilej de a vă adresa un sincer și de suflet omagiu de recunoștință pentru curajul, bărbăția, vitejia și dăruirea care v-au animat pe parcursul războiului în care, în plină tinerețe fiind, ați răspuns fără zăbavă la chemarea patriei la vremuri de cumpănă.

În anul 1941 veteranii de război de astăzi au fost chemați la arme ca să lupte pentru readucerea în granițele firești a teritoriilor răpite de la mama lor, România, prin forță și dictat de către veșnicul și înfometat vecin de la răsărit. În acel moment istoric ați înțeles că țara se afla în primejdie. La chemarea patriei ați lăsat familia, gospodăria, grădina, plugul și strungul sau pana de scris. În acel moment, sub semnul ”Sfintei Cruci”, al creștinismului și al strămoșescului ”Doamne Ajută” ați pășit încrezători spre Drapelul de luptă al unități la are ați fost repartizați.

La 22 iunie 1941, prin legendarul ordin al generalului Ion Antonescu - comandantul suprem al Armatei Române de atunci: ”Ostași, vă ordon treceți Prutul” nu ați pregetat de a fi demni continuatori ai tradiției eroice, ce venea de peste vecuri, de la vitejii daci, de la oștile lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau ale lui Mihai Viteazul. Valurile furtunoasei istorii v-au purtat pe acest drum al gloriei, vitejiei și onoarei ca vrednici și bravi luptători. Ați ajuns la Odessa, în Crimeea și Caucaz, la Cotul Donului, în Stepa Kalmucă și la Stalingrad. Vreme de aproape patru ani (1941-1945), voi, tinerii viteji români, v-ați târât pe coate și genunchi, prin noroi și zăpadă, sub ploaia de gloanțe și de schije vrăjmașe, v-ați apropiat de tranșeele dușmane, ziua și noaptea, ați asaltat cazemate, adăposturi și clădiri din care se revărsau rafale ucigașe de gloanțe. Doar voi ați trecut prin râuri și peste munți, prin baraje de artilerie, cu viața în primejdie la fiecare pas, dovedind curaj și voință, luptând cu un eroism legendar, străbătând mii de kilometri prin arșiță și ger cumplit, prin burniță și ploaie, lapoviță și ninsoare, uzi până la piele, suferind de foame și de sete. Cu demnitate ostășească, credință în Dumnezeu și nădejdea de a depăși rigorile războiului v-ați petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții în tranșee, în câmpii, munți, păduri, văi și lăstărișuri. În împrejurări deosebite, în unele lupte cu vrăjmașul, ați fost învinși. Totdeauna, voi, veteranii de război, vitejii luptători de atunci, ați păstrat însă voința și credința de a învinge.

Vestea capitulării Germaniei hitleriste a constituit pentru Oastea Română o mare bucurie. Cei care au supraviețuit îngrozitoarei conflagrații mondiale urmau să se întoarcă acasă la cei dragi. Frunțile voastre, purtătoare ale laurilor învingătorilor, nu v-au adus mulțumirea pe care ați dobândit-o prin luptă, cea de a întregi hotarele țării, stabilite de înaintași, în anul 1918. Inimile voastre au rămas iarăși copleșite de greaua povară ce urma să o lăsați urmașilor. Dictatura comunistă a însemnat, pentru cei mai mulți dintre dumneavoastră, greutăți și umilințe dezgustătoare pe care, în baza virtuților dobândite în armată, în focul luptelor, ați știut să le depășiți cu demnitate, onestitate, curaj, voință și tenacitate.

Veteranii și invalizii de război sunt legende vii ale faptelor de eroism și de jertfă ale oștirii române. Ei poartă cu demnitate trupurile lor ciuruite de gloanțele și schijele vrăjmașe, făcându-și pe deplin datoria față de țară și neam. De la an la an, tot mai grăbiți parcă, supraviețuitorii celui de-al Doilea Război Mondial trec pragul veșniciei.

Majoritatea veteranilor refuză să conștientizeze și să-și etaleze eroismul, apreciindu-l ca pe un act firesc sau, altfel spus, ca pe o poveste spre folosul generațiilor viitoare. Mai are cineva vreme să-i asculte? Mai ia cineva în seamă, cu luare aminte, durerea fizică și emoțională a unui vârstnic, mai ieri fruntea și cinstirea României?

Veteranii de război supraviețuitori ne privesc în ochi în acest timp, obosiți de anii și faptele lor, dar cu seninătatea omului care și-a făcut cu demnitate datoria față de patrie. Noi, generațiile ce le-am urmat, le mulțumim și le promitem că le suntem alături lor și idealurilor ce le-au purtat în luptă. An de an, în preajma zile de 29 aprilie, veteranii, tot mai puțini și mai greu deplasabili, ne spun, iar și iar, grijile și problemele lor. Îi auzim? Avem educația patriotică să o facem? Ar trebui să se știe de către toți românii că cei mai buni dintre ei, veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial, rămân cu demnitate în prima linie a frontului vieții. Să le acordăm respectul cuvenit veteranilor pe care-i mai avem în viață, celor care, cu tâmplele albite de ninsoarea timpului, cu fața brăzdată de asprimea vremii și cu mersul șovăielnic, se îndreaptă spre amurgul vieții.

Anul acesta, când, prin dar divin, sărbătoarea noastră ostășească de suflet și simțire este aureolată de cea mai mare sărbătoare creștinească, Învierea Domnului Isus Hristos, simbolul vieții împotriva morții, noi, veteranii de război aflați în viață, ne plecăm cu pioșenie frunțile încărunțite întru cinstirea eroilor căzuți la datorie în toate locurile și în toate timpurile.

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Președintele Filialei Județene Suceava a Veteranilor de Război

Col. (rtr) Niga Neculai