Un an online

10 Martie 2020, ultima zi de școală „normală”. De pe data de 11.03.2020 școlile s-au închis pentru a limita răspândirea coronavirusului. Acest lucru a început ca o vacanță de o săptămână și jumătate, dar pe data de 16 martie a fost declarată starea de urgență. Acest lucru a fost ceva care a schimbat complet definiția școlii. Tot sistemul avea să se mute în mediul on-line. 

La început, totul s-a mișcat greoi. Profesorii nu știau nimic despre Zoom, Google Classroom sau Google Meet, iar noi, elevii, nu aveam nici o cunoștiință tehnică sau ceva care să ne ajute. Lucrul care făcea problema extrem de complicată era acela că schimbarea a fost făcută brusc, fără nici o pregătire în prealabil. După cum am spus, totul a pornit cu greu, la început cu temă dată o dată la două zile prin mesaj, apoi am trecut la niște quiz-uri care ne-au făcut să fim extrem de competitivi unii cu alții și să ne dorim să fim primii în clasamentul săptămânal. Inconvenientul era că noi nu învățam nimic nou, ci doar actualizam și aprofundam cunoștiințele dobândite la școală.

Orele on-line au început cu adevărat în apropierea Paștelui deoarece atunci a circulat ideea ca profesorii care nu predau să aibă salariul tăiat. Lucrurile au început să se stabilizeze și au continuat în același ritm până la vacanța de vară.

Școala a reînceput în luna septembrie cu prezență fizică, dar am fost împărțiți în grupe care făceau o săptămână acasă și o săptămână la clasă. A fost o perioadă de aproape două luni extrem de grea. Camerele video folosite aveau o calitate a sunetului și a imaginii groaznică.

După aceste două luni, am reintrat în sistem on-line, însă mult mai bine pregătiți decât în luna martie a anului precedent. Desigur, încă există multe probleme în acest tip de educație, dar beneficiile aduse sunt imense, câți dintre noi știam să folosim Word-ul, Power Point-ul, Excel-ul sau să mutăm documente dintr-o parte în alta, să le descărcăm, să edităm PDF-uri și multe alte lucruri? Dacă se vor păstra și după pandemie metodele inteligente de predare pe care le-au găsit profesorii care au dorit să facă orele mai atractive, școala va fi percepută ca fiind mai plăcută. Acest lucru este însă valabil doar pentru profesorii care au dorit schimbarea, care voiau să aducă predarea la clasă la un alt nivel, dar nu aveau resurse. Spre exemplu, profesorii de geografie pot utiliza acum Google Earth pentru a arăta o anume zonă geografică în detrimentul utilizării unei hărți din manual, un profesor de istorie poate să folosească imaginii cu diverși conducători sau bătălii ori, acum cunoștințele pot fi evaluate prin intermediul testelor sau jocurilor de pe diverse site-uri sau aplicații.

Consider că această schimbare radicală este una care își va lăsa amprenta pe modul în care se predă informația de către profesor și felul cum o înțelegem noi, ca elevi.

Ștefan L., cl. a VI-a, Palatul Copiilor Suceava/Redacție presă