Misterele Crăciunului

Sunt multe voci care au condamnat comunismul pentru că a furat farmecul Crăciunului, schimbându-i numele în Moș Gerilă. În mare parte acele voci aveau dreptate, sensul major al acestei mari sărbători creștine a fost deviat doar la schimbul de daruri, la mese bogate cu rudele și prietenii.

Oare acum, în afară de faptul că s-a renunțat la numele de Moș Gerilă, lucrurile sunt chiar atât de diferite? Privim în jur și vedem îngroziți cum deja cu vreo două săptămâni înainte oamenii umblă înnebuniți după cumpărături pentru a-și umple cămările lor cu bucate, iar zilele cărora acum le spunem din nou de Crăciun sunt serbate chiar și cu mai mult fast ca pe vremea comunismului.

Până la urmă ce este Crăciunul și care sunt misterele lui? Dacă ne uităm în Calendarul creștin vedem că în acea zi S-a născut Iisus, într-o amărâtă peșteră din Betleem. Iosif și Maria au plecat de acasă pentru a nu lua parte la recensământul poruncit de romani. Ajunși în Betleem, toți au refuzat să le ofere găzduire, cu greu fiind îndrumați de cineva în acea peșteră sărăcăcioasă în care s-au adăpostit. Acolo Mariei i-a venit sorocul și a avut loc nașterea miraculoasă a pruncului care a venit în lume nu pentru a o împărăți, deși El era Împăratul lumii, ci pentru a se jertfi pentru ea pe cruce și a ne aduce mântuirea pierdută de Adam. Un moment al smereniei și al meditației la viață și la moarte, dar mai ales la păcatele noastre se transformă, în timp, în zi de dezmăț și de petreceri la care uităm ce serbăm cu adevărat.

E adevărat că la peșteră au ajuns magii care au oferit pruncului daruri. Acele daruri au fost modeste și, după cele ce scriu evangheliștii, au fost oferite numai după ce magii au îngenuncheat și i-au mulțumit lui Dumnezeu că le-a oferit șansa să vadă cu ochii lor pruncul pe care L-au luat în brațe și I s-au închinat ca unui împărat.

Deci nu oricum acei magi și-au exprimat bucuria și nu au trecut la băut și la dezmăț, ci mai degrabă au plecat mai departe să împărtășească și altora vestea minunată. Amintirea nașterii lui Iisus și o rugăciune spusă din inimă înainte de masă ar fi un prim pas în serbarea acestei mari sărbători pentru întreaga creștinătate. Iar cel puțin ziua când ne amintim de nașterea lui Iisus în peșteră ar trebui trăită cu mai multă smerenie, cu gândul la suferințele Celui care a venit în lume spre a fi batjocorit și răstignit pe cruce, moment când ar trebui să medităm poate mai mult la păcatele noastre, și cel puțin în această zi să facem o faptă bună, cum au făcut magii care au venit, intrând fără jenă într-o peșteră și nu într-un palat cum erau obișnuiți.

La sărbătoarea nașterii Mântuitorului ar trebui să coborâm cu mintea în adâncul inimilor noastre, unde să desferecăm dragostea divină sădită în fiecare om de Dumnezeu la naștere, care, din păcate, pe măsură ce creștem și ne maturizăm este ferecată chiar de noi, în nenumărate lanțuri de gheață și de răutate prin nenumăratele păcate pe care le facem în fiecare zi. În această zi sfântă pentru noi ar trebui să medităm la faptul că Iisus S-a născut în peștera din Betleem pentru a ne arăta calea care ne poate aduce mântuirea, smerenia și dragostea neasemuită pe care El le-a avut cât a trăit pentru noi și ascultarea față de Tatăl, primind până și moartea pe cruce fără a cârti, ceea ce îl deosebește fundamental de Adam. Serbând ziua nașterii Sale să ne străduim să găsim în noi o părticică din dragostea și smerenia de care a dat dovadă cât a trăit printre noi și abia apoi să facem daruri și să ciocnim un pahar de vin cu cei dragi.

Aducându-ne aminte adevărata sărbătoare, pe care ar trebui s-o întâmpinăm cu inimile deschise și cu capetele plecate în amintirea Mielului nevinovat venit pe lume spre a se da jertfă, trebuie să explic cititorilor semnificația zilelor de Crăciun care coincid cu această mare sărbătoare creștină.

Ca sărbătoare solară, Crăciunul vine din vremurile trecute, el fiind serbat cu bucurie și mari petreceri de strămoșii noștri daci, dar și de alte popoare păgâne. Prin orgiile ținute dacii își exprimau bucuria că soarele a fost salvat de vârcolaci și duhurile rele care îl tot urmăresc încă de la Filipii de Toamnă și de la Sânt Andrei, tot vechi sărbători de-ale vechilor daci, păstrate și acum în tradiția noastre prin tot felul de datini și obiceiuri, între care cele ale usturoiului, ghicitul ursitului de fete și băieți, alungarea stihiilor și duhurilor rele și multe altele de acest gen. Până și colindul, în unele forme, vine din aceste serbări vechi ale dacilor de demult. Aceste tradiții și obiceiuri, ca și multe altele, s-au înrădăcinat atât de mult în inima poporului nostru încât s-au păstrat și în zilele noastre, uneori schimbând sensul unor sărbători creștine, cum ar fi și cea a nașterii Domnului. Sunt dovezi ale descinderii noastre dintr-un popor vechi și nobil, cum alte popoare nu pot să se mândrească, și cred că ar trebui să le serbăm și pe ele cum se cuvine, numai că nu trebuie să uităm faptul că sărbătorile de Crăciun la noi țin trei zile, de aceea pe prima ar trebui s-o închinăm Mântuitorului, iar pe celelalte două strămoșilor daci.

Cu speranța bucuriei pe care aceste sărbători ar trebui s-o aducă în fiecare familie, să căutăm fiecare câte o peșteră sărăcăcioasă și să oferim daruri pruncului Iisus pe care îl putem găsi în orice om bolnav sau sărac, iar la masa cu cei dragi din familie să spunem mai întâi o rugăciune în care să-I mulțumim pentru că a venit pe lume să ne aducă nouă Mântuirea. Iar înainte de a duce paharul cu vin la gură să vărsăm mai întâi câteva picături din el în amintirea strămoșilor daci care ne-au lăsat atâtea sărbători cu neasemuite datini și tradiții, pe care nu le au alte popoare din lume, iar mulți ne invidiază pentru ele.

Să ne bucurăm de misterele Crăciunului și să petrecem fiecare zi după semnificația pe care o are, aceasta fiind pentru noi nu numai o sărbătoare sfântă care ne aduce aminte în fiecare an de cel mai însemnat moment al creștinătății, nașterea umilă a Mântuitorului în peșteră, dar și una cu semnificații profunde, prin obiceiurile și tradițiile pe care încă le păstrăm și pe care suntem datori să le ducem mai departe, care ne amintește de strămoșii daci, cel mai vechi și mai viteaz popor din lume. Crăciun fericit românilor de pretutindeni, urmași ai dacilor nemuritori!

Andrei Breabăn