Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
luni, 9 nov 2020 - Anul XXV, nr. 264 (7569)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,971 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5892 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video

Colţul cititorului

De profesie, dascăl

            A fi profesor, azi, înseamnă…

            Înseamnă să poți lucra individual, cu fiecare copil în parte, chiar dacă asta pare dificil, pentru că fiecare copil este unic, are stilul și metodele lui proprii de a asimila informația.

             Înseamnă să fii atât de empatic încât atunci când copilul te privește, să știi ce-ți transmite, fără a-l ostraciza dacă nu este într-o zi bună.

             Înseamnă să fii capabil să înțelegi că el este preocupat mai mult de literatură decât de matematică, că-i place să compună muzică, să picteze sau să danseze și să poți să-i încurajezi aceste abilități, chiar dacă sunt la polul opus față de ce predai tu, nu să i le stârpești.

            Înseamnă să fii capabil să înțelegi că adolescenții sunt veșnic îndrăgostiți, să înțelegi că ei sunt în trend cu acea modă, alambicată tare și în loc să-ți pierzi jumătate de oră certându-i pentru vestimentația lor, mai degrabă le-ai explica noțiunile de decență și indecență, de etică și conduită școlară, pentru că ei vor înțelege singuri.

             Înseamnă să încetezi să-i terorizezi cu ascultatul lecțiilor deschizând catalogul aleatoriu, pentru că ei vor învăța în salturi, presupunând că le va veni rândul.

             Înseamnă să poți să-i îmbrățișezi când le simți durerea, să le spui că-ți pasă, să înțelegi că ei nu sunt ca noi, cei smeriți, din perioada comunistă, în care nu aveam posibilitatea să ne expunem părerile și să tăcem, înghițindu-ne lacrimile și știrbindu-ne personalitatea, ci sunt copiii lumii tehnologizate, a gadgeturilor și noi trebuie să ne adaptăm lumii în care ei trăiesc, pentru a-i înțelege…

         Pentru mine, a fi cadru didactic este o veșnică provocare! Spun asta pentru că-mi doresc zi de zi să mă îndepărtez tot mai mult de predarea tradițională, în care elevul asistă la monologul profesorului și să aduc elevilor metode cât mai atractive, vii, interactive, ca ei să se poată exprima liber, să experimenteze, să se ajute unii pe alții să învețe, să-și împărtășească ideile, să fie capabili să poată lua decizii, să-și  formeze capacitatea de a sintetiza și de a folosi cunoștințele dobândite și astfel să se reducă la minim și fenomenul de blocaj emoțional, des întâlnit în rândul elevilor.

            A fi dascăl astăzi, în România, înseamnă să te adaptezi instant scenariilor verde, galben sau roșu, fără a-ți plânge de milă că nu ești prea abil în a descifra tainele calculatorului. Mai știi? Îi detestai pe elevi pentru abilitatea lor în a mânui programele și jocurile de pe telefon, mai ales în timpul orelor. Uite că astăzi, tu, profesorul, ai ajuns să le ceri lor informații despre cum să accesezi platforme și programe pe care să le folosești pentru a-ți desfășura orele online.                                                Pe mine, această formă de învățământ (doar online) mă întristează și vorbesc aici doar despre lipsa interacțiunii, nu de ușurința sau dificultatea de a accesa platformele și de a-mi desfășura orele online. Fiind o persoană extravertită, senzorială, mie mi se scurg ochii după privirea copiilor, mi se blochează empatia de ecranul monitoarelor, nu le mai pot simți deschiderea și bucuria unei revelații și-mi este dor chiar și de micile înțepături ale lor, atunci când cineva mai spunea sau mai făcea câte o gafă. De căldura, de îmbrățișarea și de ad-hoc-ul lor îmi este dor. Pentru că știm cu toții, ecranul rigidizează, iar copiilor le taie elanul de a fi ei înșiși. Dacă trăiau deja după un paravan, ascunzându-și temerile zilelor, fiind greu de aflat ce-i în sufletul lor, acum sunt de nedescifrat de-a binelea. Vorbesc în calitate de diriginte. Ba nu, de părinte locțiitor. Educației online m-am adaptat cu mare ușurință, însă, îmi doresc cu toată ființa să revenim cât mai repede la „normalul” care altadată era detestat de unii dintre noi.

             Învățarea online are și o parte bună pentru elevi, zic eu. Pe lângă competențele și aptitudinile tehnice însușite (chiar și forțat), atunci când ești privat de lucrurile pe care le făceai cu regularitate și care te și plictiseau deseori, cum ar fi venitul zilnic la școală, întâlnitul cu aceeleși persoane, abia atunci când le pierzi, conștientizezi frumusețea lor. Și poate că va fi un nou început al unei relaționări de calitate.

            Mi-am dorit de mic copil să fiu parte din această familie, a învățătorilor, însă se pare că doar atunci când am fost pregatită cu adevărat, această meserie m-a căutat pe mine, pentru că am intrat în sistem destul de târziu, la vârsta de 40 de ani. Am avut momente în care m-am întrebat: oare ce fel de profesor aș fi fost acum, dacă pășeam în acest univers la o vârstă mai fragedă? Aș fi fost ca și acum, dornică de a le crea copiilor un univers plin de culoare și bucurie? Greu de răspuns...

            Sunt foarte fericită cu meseria mea! Zi de zi sunt recunoscătoare pentru că sunt în acest mediu, zi de zi sunt recunoscătoare pentru elevii cărora le intru la clasă (chiar și online), pentru elevii cărora le sunt dirigintă, pentru colegii mei, pentru managerul și școala în care îmi desfășor activitatea! Când pui iubire în ceea ce faci, nici o zi nu o consideri zi de muncă, ci o zi în care să poți să-ți manifești creativitatea și să poți transmite elevilor bucuria de a împărtăși cu ei cunoștințele dobândite!

            M-am întrebat dacă simt așa doar pentru că sunt încă la începutul carierei mele (6 ani) și încă nu mi-am pierdut entuziasmul, dar nu, nu e așa! Îmi iubesc cu adevărat meseria, pentru că iubesc să fiu în mijlocul copiilor, le sunt și dascăl și prieten și mamă, deseori...  Da, sunt momente în care îmi vine să plâng de sub teancul de hârtii pe care le am de făcut, distrăgându-mă de la ce este cu adevărat esențial, și anume, realizarea scenariilor didactice, pentru ca ei să poată înțelege mai ușor informațiile pe care doresc să le transmit... Da, sunt momente în care plâng în hohote, atunci când un copil se automutilează pentru că mama este la muncă în străinătate și pentru că nimeni din cei în grija cărora a rămas nu-l înțelege...și sunt tare mulți cei care trăiesc drama aceasta!

            Da, sunt momente în care plâng de fericire, pentru că acei copii cărora le-am fost dascăl aleargă spre mine pentru a mă îmbrățișa și a-mi transmite că le-am fost profesorul care i-a învățat

înainte de toate, să fie Oameni...atunci simt cu adevărat că am cea mai frumoasă meserie din lume!

            Sunt profesor în România și deși îmi ocupă tot timpul, îmi și umple sufletul de bucurie!

            Pentru că iubesc cu adevărat să fac asta!

         

            Profesor CAMI CIURUȘNIUC

Colegiul  Silvic „Bucovina”

Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava

 

 

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De profesie, dascăl.
 Vizualizări articol: 1483 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
De profesie, dascăl0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei