Aduceri aminte: Bătălia de la Tămășeni

Partea a II-a

În ziua de 12 brumărel din Anul Domnului 6957 (1449), trupele fidele lui Alexandrel îl întâmpină pe Bogdan la Tămășeni, pe atunci o ocină aflată pe Valea Siretului, situată ceva mai la nord de Târgul de Jos (orașul Roman în zilele noastre). Informat din vreme de iscoadele sale, Bogdan a surprins oastea trimisă împotriva lui între râpa care ținea în matca ei apele tumultoase ale râului și pădurea din care au ieșit hânsarii lui Iancu, cărora li s-au alăturat mulțime de boieri și oșteni din Ținutul de Jos, susținători ai lui Bogdan. Se spune că bătălia a durat câteva ceasuri bune și a fost deosebit de crâncenă. Au căzut mulți viteji atât de o parte cât și de cealaltă, între ei fiind mari dregători ai Moldovei, logofătul Oancea și Costea Andronic, boierii tutori ai lui Alexăndrel. Ei vor fi înlocuiți de bătrânul și încercatul boier Costea Manoil, pârcălab de Hotin, cetate unde s-a refugiat copilul voievod împreună cu mama lui, ca de aici să se retragă la Szambor, în Polonia, să fie mai aproape de Craiul leșesc, căruia îi va cere ajutor pentru a se întoarce în Moldova.

După ce și-a biruit adversarul la Tămășeni, Bogdan se îndreaptă cu oastea sa spre Suceava, unde a fost uns ca domn. Îl  trimite apoi pe cumnatul său Vlaicul la Borzești, să-i aducă  pe doamna Oltea și cei cinci copii ai ei, între care și  feciorul său Ștefan, un copil frumos, cu chipul senin și strălucitor ca soarele de primăvară, cu pletele de aur lăsate pe umeri, care se luau la întrecere cu razele care scântiau pe cer în fiecare dimineață, în zorii zilei.

Pe 11 februarie 1450 Bogdan Voievod a convocat Sfatul Țării în care a numit 17 boieri noi, dintre cei care îi erau credincioși, între care vornicul Oțel, vistierul Onicică, postelnicul Ciopei, ceșnicul Dragoș, logofătul Petru, cât și dregătorii Bratul, Coste Orăș, Ilie fost logofăt, Danciul, Goian, Micu Crai etc. Între hotărârile luate de acest Sfat, un fel de Parlament din zilele noastre, a fost aceea a asocierii la scaunul Moldovei a fiului său Ștefan care tocmai a făcut 15 ani și avea acest drept potrivit legii Țării. De asemenea, în acel Sfat a fost întocmit un document care i-a fost trimis lui Iancu de Hunedoara, prin care Bogdan în calitate de Stăpân al Moldovei consimțea oficial legăturile cu marele erou al creștinătății, fără să știe că acel copil care din acea zi îi va sta alături, va ridica și va duce mai departe stindardul luptei antiotomane  după ce Iancu va sfârși din viață. În acest document s-a scris între altele:

Noi Bogdan voievod, domnul Țării Moldovei, facem cunoscut prin această carte ...am jurat iubitului nostru părinte Ioan Huniade, guvernator al întregii crăimi ungurești și al altora, ca să-i fim lui fiu cât vom trăi, iar el și domnia sa să ne fie de asemenea nouă părinte; și dacă s-ar întâmpla să aibă lipsă de noi, noi să ținem cu Măria Sa, împreună cu căpitanii noștri și cu toată oștirea  și cu tot sfatul nostrucel bun spre folosul Măriei Sale, și să fim tuturor prietenilor Măriei Sale prieteni, iar dușmanilor Măriei Sale dușmani, tot așa și țara domniei mele să fie deschisă solilor.

Pe lângă aceasta , țara domniei mele să fie deschisă solilor și negustorilor și tuturor oamenilor buni, care slobod și după placul lor să se bucure de toate drepturile; iar iubitul nostru părinte să ne ocrotească sub puterea sa și să ne apere de toți dușmanii noștri, iar noi să n-avem a ne căuta unul altuia părinte mai bun nicăieri, afară de iubitul nostru părinte Ioan Huniade...

Tot așa, dacă s-ar întâmpla părintelui nostru vreo strâmtoare, țara noastră să fie deschisă Măriei Sale și averilor Măriei Sale și să poată întra în ea după buna sa voie și fără nici o piedică cu toți boierii săi și cu toate oștile sale și de bună voie să poată ieși cu toți boierii și averile sale...Tot așa...dacă nouă ni s-ar întâmpla vreo nenorocire să ne fie slobod a intra de bună voie în țara părintelui nostru Ioan Huniade cu toate averile noastre și cu toți boierii și iarăși slobod și în bună voie să ieșim cu toate slugile noastre...

Aceasta pe credința mai sus scrisului domniei mele Bogdan Voievod, pe credința prea iubitului meu fiu Ștefan voievod.

Pe timpul cât a stat pe tron, Bogdan al II-lea a bătut monedă, groși moldovenești de argint și a ales ca stemă personală, un scut plin pe care erau plasați un buzdugan și un paloș.

Letopisețul de la Bistrița, În anul 6957(1449) luna octombrie 12, a venit Bogdan voeivod și a lovit pe Alexăndrel Voievod la Tămășeni, lângă Târgul Romanului, și a omorât o mulțime dintre panii lui...

Andrei Breabăn