„Vă rog să-mi permiteți să-i mulțumesc dlui doctor Bandac Răzvan-Codrin”

Mi-e dor să mai scriu o scrisoare și am ales drept destinatar ,,Monitorul de Suceava" - ziarul care ,,stă de vorbă cu oamenii"...

Scriem despre fapte, trăiri, emoții din prea plinul nostru sufletesc care se vrea eliberat din când în când.

Se întâmpla de Sânziene, nume cu rezonanță.

În după-amiaza acelei zile, mă plimbam, ca de obicei, pe bicicletă, spre Ariniș, depănându-mi gândurile.

Dinspre clădirea părăsită de câțiva ani unde fusese Grădina de vară, din Ariniș, se auzeau strigăte de copii. Erau în întrecere, cu bicicletele. (Ce-i drept, nesupravegheați și în totală dezordine, așteptând, probabil ca și mine, acele piste pentru bicicliști, bine organizate, ca în țările civilizate, promise de ani buni).

Deodată, unul, aflat în mare viteză, mă ia în plin și mă izbește cu mare forță, trezind-mă pe asfalt, cu un braț pe care nu-l mai puteam controla. Așa a început calvarul, care durează de mai bine de o lună.

Am fost internată de urgență la spitalul din Suceava.

Am avut marea șansă ca spitalul să fie redat și pacienților non-covid, prin organizarea unor culoare speciale, fapt pentru care mulțumesc factorilor implicați în acest demers.

Depășind teama determinată de cei ce-au urmărit linșarea, nu doar a spitalului, ci și a orașului - denumite cu cele mai dure apelative (iad, focar, bombă etc., fără să se gândească o clipă la cei ce locuiesc acolo), am fost preluată de dnul doctor Bandac Răzvan-Codrin, care mi-a comunicat că se impune să fiu operată de urgență.

Am remarcat în spital o altă stare de lucruri, fără zeci de pacienți în fața cabinetelor, câte 1-2 pacienți în salon, curățenie și dezinfectare permanentă, salon tampon pentru control covid, abordare diferită, umană a pacienților din partea personalului medical, fără nici un fel de pretenții...

Dacă la început nu aveam certitudinea că mâna mea dreaptă va fi salvată, astăzi, vă rog să-mi permiteți să-i mulțumesc dlui doctor Bandac Răzvan-Codrin pentru profesionalismul domniei sale și al echipei, pentru faptul că mi-a redat brațul în cea mai bună formă posibilă.

Este doctor în științe medicale, un medic cu vocație, cu multă știință de carte, un bun comunicator, apropiat de pacienți, cărora le oferă din încrederea și optimismul său, pe care și le-a păstrat în pofida perioadei dificile pe care a traversat-o.

Rămân la convingerea că a fi medic e cea mai de sus profesie, atunci când se face cu pasiune și dăruire pentru pacient.

Vă mulțumesc mult, 

DOMNULE DOCTOR 

BANDAC RĂZVAN-CODRIN!

Să vă urmărească mereu binele, pe care dumneavoastră îl oferiți oamenilor.

P.S.

De ce imprevizibil, nu și imposibil?!

Cu mai bine de un an, nici nu ne imaginam prin ce aveam să trecem, nici nu conștientizam ce bine ne era, nu realizam că bucuriile adevărate pot veni din lucruri simple, că oamenii pot sau nu rămâne oameni, indiferent de condiții, că este foarte important să nu ne pierdem bucuria de-a trăi!

Rachila MORAR BALAN

profesor pensionar

31 iulie, 2020

 Gura Humorului