Un cititor îşi comemorează eroii neamului

Potolea Dorin din Suceava îşi comemorează eroii neamului românesc care au făcut parte din generaţii diferite şi care au fost la acelaşi liceu, „Gheorghe Roşca Codreanul” din Bârlad, pe care eu l-am absolvit în anul 1974. Am fost şi sunt mândru de aceşti mari oameni de seamă care au contribuit în mod semnificativ la întregirea poporului român. Dintre cei 50 de generali care au făcut parte din acest liceu menţionez:

- Generalul Mihai Cerchez, comandantul armatei române în Războiul de Independenţă din 1877.

- Generalul Ion Andoniu. Participă eroic la luptele de la Mărăşeşti din 1917, în funcţie de comandant de companie în grad de căpitan.

- Generalul Gheorghe M. Cosma, decorat militar la Mărăşeşti şi în al Doilea Război în munţii Tatra.

- Generalul Teodor Deciu. Rănit în Primul Război Mondial pe valea Buzăului, a mai participat şi pe frontul Oituz-Mărăşeşti, decorat militar, trecut în rezervă în funcţie de general invalid de război.

- General Constantin Diaconescu este decorat la Mărăşeşti cu ordinul Coroana României şi Steaua României. Se evidenţiază eroic şi în al Doilea Război Mondial.

- General Ion Hristea. A primit ordine militare, Steaua României şi Coroana României în calitate de comandant al regimentului 2 Roşiori în luptele de la Mărăşeşti, unde şi-a pierdut braţul drept.

- General Silvestru Palade. Se distinge eroic în grad de maior în luptele de la Mărăşeşti, unde este decorat şi avansat în grad de colonel.

- General Petre V. Rotaru, în grad de sublocotenent este rănit în luptele de la Mărăşeşti.

- General Constantin Vasiliu Răscanu, decorat în Primul Război Mondial la Mărăşeşti. Se evidenţiază şi în al Doilea Război Mondial ca general de brigadă al diviziei Vânători de munte. A primit distincţiile militare Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu şi decoraţii internaţionale.

- Căpitan Grigore Ignat, unul din cei mai mari viteji ostaşi români, pe care i-a avut armata română în Primul Război Mondial. Fiind comandant de elită al companiei de mitraliori, eliberează Făgăraşul, Sf. Gheorghe, Braşovul şi alte 16 localităţi până dincolo de Galaţi. Se distinge eroic în luptele de la Mărăşeşti, unde reuşeşte să străpungă apărarea armatei germane, după care armata română cu entuziasm porneşte cea mai puternică ofensivă pe data de 6 august 1917. Căzând unul câte unul din mitraliorii subunităţii sale, rămâne singur trăgând disperat în inamic, până când germanii, trecând peste multitudinea cadavrelor create de căpitanul Grigore Ignat în faţa mitralierei sale, sar la el cu baioneta, sfârtecându-l sălbatic şi vrăjmăşeşte în timp ce murea la 28 de ani cu mâna stângă pe mitralieră, auzea strigăte de ură ale ostaşilor români care porniseră la contraatac şi care au întors din acea clipă soarta războiului, ducând la răsunătoarea victorie românească ce a atras după ea reîntregirea noastră naţională. A fost decorat postmortem cu ordinul „Mihai Viteazul”.