162 de ani de la dezrobirea rromilor din Principatele Române. Partea a III-a

Un mare gazetar și fruntaș al Revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice Cezar Bolliac, afirma: "Veniți domnilor, veniți toți câți ați pus mâna pe condei porniți de un sentiment nobil, profesori, jurnaliști, poeți, veniți să facem pentru întâia oară o cauză comună, cauza țiganilor și să ne luptăm pentru slobozenia lor. Religia, interesul statului și duhul înaintării noroadelor ne vor fi de ajutor. Țiganul întinde mâna și reclamă în numele dumneavoastră drepturile morale ce vreți în societate și vă adjură în numele datoriilor ce vă impun aceste drepturi!"

Ceea ce se întâmplă la mijlocul secolului al XIX-lea, toate reformele lui Cuza continuate ulterior de regele Carol I, de la problema rromilor până la problema evreilor spre sfârșitul secolului, toate acestea au fost într-un fel influențate de presiuni în sens pozitiv, n-au fost șantaje, au fost pur și simplu presiuni în direcția modernizării noastre.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, Mihail Kogâlniceanu, cel care se considera pe bună dreptate un adevărat fiu al secolului al XIX-lea, a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 și mai apoi în lupta pentru Unirea Principatelor Române. Memorabile rămân însă vorbele sale din preajma dezrobirii rromilor: "Patria noastră dezrobindu-și țiganii sfințește principiul că toți oamenii se nasc și sunt slobozi, în vreme când coloniile Franței și multe staturi republicane a Unirii Americane de Nord gem de milioane de negri împilați, în vremea când robia încă în adunările legislative ale acestor țări numără atâți partizani".

La 9 iunie 1848 se proclamă după citirea de către Ion Heliade Rădulescu Proclamația de la Islaz. Aceasta a avut forma şi valoarea unui act constituțional. Printre cele 22 de prevederi ale sale se remarcă ceea ce de veacuri ar fi trebuit să se întâmple, mult așteptata dezrobire a țiganilor.

Statul a trebuit să opereze distinct și să creeze câte o lege specială pentru fiecare din aceste trei categorii pentru că era vorba în primul rând de proprietate diferită și pentru că exista și un anumit specific al fiecăreia dintre cele trei categorii.  Așa se face că în Moldova avem trei legi de dezrobire câte una pentru fiecare categorie de țigani și în Țara Românească la fel. Dacă în alte țări în prima jumătate a secolului al XIX desființarea sclaviei s-a făcut printr-o singură lege generală la noi avem șase legi speciale de dezrobire a țiganilor

Robii nu au știut ce să facă imediat cu libertatea. Pentru unii o povară eliberarea colectivă nu a fost imediat înțeleasă. Rromii au avut o atitudine de teamă față de starea de libertate și nu au înțeles ce înseamnă aceasta pentru ei. Lesa pusă de domni a rămas tot acolo căci unii s-au întors la vechii stăpâni în scurt timp.

Romii s-au simțit alungați de pe moșiile boierilor și atunci s-au întors către aceștia cu rugămintea de a fi păstrați acolo și de a munci în continuare cum erau obișnuiți. Boierii de cele mai multe ori i-au primit și au continuat să se afle într-o stare de semi-robie, semi-sclavie .Folosesc termenul sclavie pentru că robia a însemnat sclavie, a însemnat vânzare și cumpărare de oameni, a însemnat considerarea rromilor ca bunuri mișcătoare și nu ca ființe omenești.

Prof. Dimitriu Lucian, Inspector școlar pentru problemele educaționale ale rromilor I.Ș.J. Suceava