Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Nota Redactorului
Materialul de față face parte dintr-o serie de patru articole semnate de prof. Lucian Dimitriu, inspector şcolar pentru problemele educaționale ale rromilor I.Ș.J. Suceava, care vor fi publicate în perioada 10 - 14 februarie
Dacă prezentul este opera trecutului, iar viitorul o investiție a prezentului, trăitorii zilelor noastre au dreptul dar şi datoria să cunoască adevărul devenirii lor. Despre istoria rromilor şi a devenirii lor s-au scris tomuri până acum, dar nu suficient. Nu există multe documente păstrate, însă cele care au fost găsite vin spre a ne lămuri pe noi, trăitori ai unui secol modern numit al XXI-lea, şi pentru a ne ajuta să reconstituim adevărul istoric, dar mai alea să-l înțelegem. În vântul şi avântul preschimbărilor globale nevoia de adevăr este pur şi simplu hrană, nu doar o aventură spirituală de căutare a misteriosului Graal, care să deconstruiască vechile întrebări rămase fără întrebări şi să pună altele noi, bine racordate în prezent. Avem, aşadar, datoria să cunoaştem şi să ducem mai departe adevărul despre profundele origini rrome, dar şi despre modul în care timpul le-a modelat în istorie. Venirea strămoşilor rromi printre valahi şi moldoveni, dar şi statutul lor de sclavi sunt prezentate deseori un mare mister, însă, în realitate, lucrurile sunt destul de clare, rămâne doar să le descoperim împreună.
Rromii au o istorie foarte veche pe teritoriul României, sunt una dintre minoritățile istorice. Prima lor atestare în spațiul nostru este din 1385, este o Diplomă prin care Domnitorul Țării Româneşti face nişte donații în favoarea Mănăstirii Tismana.
Tratamentul de care se bucurau rromii robi era foarte diferit, fiind la latitudinea stăpânului, trăiau subalimentați, îmbrăcați prost, aveau muncă multă pentru că nu erau ținuți gratuit, la cea mai mică greşeală, dacă stăpânul voia, puteau păţi orice, la greşeli mai mari erau întemnițați, erau legați cu bile şi lanțuri la picioare, cu cătuşe la mâini.
Rromii, cei mai mulți dintre ei, şi vreme de multe secole au fost robi. Este adevărat că nu toți rromii au fost robi pentru că în cursul timpului au existat grupe de rromi care au ieşit din statutul de robie şi au devenit oameni liberi, dar cea mai mare parte dintre rromi au avut acest statut de robi sau un termen modern de sclavi.
Ce înseamnă sclavia în cazul României sau robia în cazul Țării Româneşti şi al Moldovei: aveau dreptul de viață şi de moarte şi de aicea între viață şi moarte se află toată scala aceasta de posibilități. Alții puteau să greşească şi li se trecea cu vederea orice greşeală datorită utilității lor.
Au fost şi situații în care robii au fost omorâți de stăpânii lor. Din capriciul stăpânului puteau să fie înfometați, pedepsiți în mod crunt prin aplicarea unor pedepse mutilante, tăiere de mâini (putem bănui că au fost situații rare, dar au fost astfel de situații). Pedeapsa cea mai teribilă care se aplica robilor şi numai robilor (era un fel de pedeapsă specială pentru robi) era aceea a punerii robului în coarne (apare şi în documentele vremii o astfel de pedeapsă). Călătorii străini descriu această pedeapsă. În inventarele obiectelor dintr-o gospodărie a unui boier (printre sutele de obiecte pe care le are) apare la o anumită poziție obiectul coarne pentru robi .
Prof. Dimitriu Lucian, Inspector şcolar pentru problemele educaționale ale rromilor I.Ș.J. Suceava
