Larisa Cheran (1962-2015), un om de cultură şi ştiinţă demn de preţuirea şi amintirea noastră

Am cunoscut-o în 1992. Era pe atunci cadru universitar la Politehnica din Bucureşti. Şeful catedrei la care funcţiona a rugat-o să scrie un referat despre cartea mea „Inteligenţa materiei”, care era propusă pentru Premiul Academiei Române. Am fost chemat la dumneaei pentru a mi-l înmâna. Aşa ne-am văzut prima oară. A fost o întrevedere foarte scurtă. S-a arătat a fi profund impresionată de conţinutul acestei cărţi şi referatul era, bineînţeles, favorabil.

Am descoperit atunci o fiinţă foarte gingaşă, puţin timidă. Părul său blond încadra o figură uşor leonină, intens luminată de ochii mari, vii, în nuanţe verzi-căprui. În adâncul lor se citea frumuseţea unui suflet blând, deschis spre lumea spiritului, a culturii şi a descifrării tainelor naturii în multitudinea sa de ipostaze - de la ştiinţă până la sacralitatea lor transcendentă.

La scurt timp după aceea a plecat cu familia în Canada. Cu ocazia unei reveniri în România, am avut surpriza să-mi facă o vizită la Spitalul Militar Central, unde eram şeful Clinicii de Neurologie.

Mi-a vorbit despre o invenţie a sa, un dispozitiv prin care se puteau studia, într-un mod complet original, celulele nervoase. Pe un CD avea înregistrate deja unele rezultate preliminare, foarte interesante. M-a întrebat dacă nu aş fi interesat să merg la Toronto ca profesor invitat şi să studiem împreună fenomenul descoperit. Am acceptat invitaţia şi, în 2005, am avut ocazia de a lucra acolo, timp de două luni. Am urmărit cu această ocazie fenomenul de neurogeneză care, deşi descoperit încă din anul 1962 de J. Altman în creierul şoarecelui, abia în 1992 a trezit interesul oamenilor de ştiinţă, fiind observat inclusiv în creierul uman.

Invitaţia Larisei Cheran şi rezultatele studiului său au primit confirmări de la multe alte grupuri de cercetători în domeniu. Observaţiile sale au fost prezentate de asemenea şi în România, participând la mai multe întâlniri ştiinţifice.

Larisa Cheran era o mare entuziastă în tot ceea ce întreprindea, îşi oferea cu generozitate ajutorul oricui i-l solicita urmărind cu asiduitate şi competenţă activitatea a numeroşi doctoranzi veniţi din toate lumea să-şi facă doctoratul în Laboratorul profesorului Thompson cu care lucra. Coresponda de asemenea pe linie ştiinţifică cu numeroase universităţi străine.

Personalitate complexă, cu preocupări în multe alte domenii extraprofesionale, organiza întâlniri culturale pe o tematică bogată - poezie, literatură, artă. Dispunea de un remarcabil talent în pictură, având nu numai o memorie admirabilă a imaginii, ci şi un simţ deosebit al îmbinării culorilor. Păstrez cu evlavie în biroul meu de la Sinaia un tablou de dimensiuni apreciabile cu irişi în splendide culori de mov şi galben.

Pentru comunitatea românească din Toronto, destul de numeroasă, Larisa Cheran era un spirit foarte viu, animator, antrenant şi păstrător al tradiţiilor noastre culturale şi spirituale româneşti. În timpul în care am stat acolo am avut ocazia să particip la multe întâlniri de acest gen şi să observ că dorul de ţară este înscris în sânge, în memoria tuturor celulelor noastre şi rămâne veşnic neşters, indiferent în ce zări ale lumii vom fi plecaţi. Frecventele reveniri în ţară ale Larisei Cheran au fost o confirmare a eternei nostalgii de pământul nostru natal.

Printr-o boală necruţătoare, Larisa Cheran a fost răpită dintre noi în plină maturitate creatoare, mult prea devreme pentru a-şi da şi mai mult măsura multiplelor sale valori. Dar atât cât a reuşit să ne spună, este suficient ca să rămână prin lucrările sale publicate în patrimoniul ştiinţei, ca şi în amintirea tuturor celor care am cunoscut-o.

Eu ştiu că acolo unde este acum, Larisa continuă să primească prinosul recunoştinţei noastre pentru lumina pe care ne-a lăsat-o. Odihneşte-te în pace, suflet nobil! Tu ştii la fel de bine ca şi noi că spiritul este etern şi clipele revederii sunt iminente. Este singura noastră consolare în faţa fatalităţii.

Profesor Dumitru Constantin-Dulcan

Nota redacţiei

Suceveanca Larisa Emilia Cheran (Krecz) (n. 20 mai 1962 - d. 29 aprilie 2015) a fost un reputat om de ştiinţă, care a făcut cinste şcolii româneşti pe toate meridianele lumii.