Stimată redacţie a Monitorului de Suceava,

Am greşit şi am păcătuit mai mult sau mai puţin şi prin ce am reuşit de astă dată sper să-mi mai „clătesc” din păcate. Şi sunt mulţi care ar trebui să-şi mai spele păcatele. Mă doare când văd „mulţi” care sunt „buni” şi ajută doar de Paşte şi sărbătorile de iarnă... dar despre asta nu vreau să detaliez că nu ar fi loc în toate paginile ziarului, ci vreau doar să spun că copiii săraci mănâncă şi în timpul anului.

Acum un an şi jumătate v-am cerut ajutorul în a publica situaţia unei familii încercate de mult greu. Mulţumesc pentru sprijin! Am avut noroc şi gând de la Dumnezeu să-i spun despre această familie unui OM, mare Om, care pe loc a fost de acord să facă o casă acestei familii. A fost o minune care chiar s-a înfăptuit! Nu sunt atât de credincios pe cât ar trebui să fiu, dar spun doar că Dumnezeu există şi îi mulţumesc!

Despre mine vă spun că am tot ce îmi doream: o nevastă şi un copil de 7 ani (băiat), sănătoşi, un serviciu, o viaţă bună şi conştiinţa nu m-a lăsat să trec pe lângă aceşti copii fără măcar să strig necazul lor şi să încerc în vacanţa mea să le aduc un zâmbet pe buze sau să le cumpăr ceva dulce, să râd, să mă bucur sau să petrec cu ei din timpul meu. Nu consider că meritul acestei case îmi aparţine doar pentru faptul că am „ţipat”. Bucuria mea nemărginită e că am fost auzit. Am avut eu norocul să fiu auzit sau au avut noroc aceşti copii să ajungă să aibă ce îşi doresc, O CASĂ!

Destine grele sunt multe, mult prea multe, familii dezbinate cu copiii pe străzi, şi ce mă satisface acum e că eu cred că viaţa acestor copii se va schimba în bine. Destinul lor e schimbat. Aceşti copii puteau ajunge despărţiţi, prin necazuri mai grele în timp ce creşteau... etc., dar eu cred în inocenţa lor şi promit să-i sprijin până vor creşte mari.

Omul care a construit această casă are un suflet de aur şi-i transmit toată mulţumirea mea şi a acestei familii! Îi mulţumesc pentru Minunea de Sărbători care le-a făcut-o. Mulţumim pentru tot sprijinul financiar. Mulţumesc pentru timpul său pierdut. Mulţumesc pentru răbdarea pe care a avut-o. Mulţumesc pentru tot! Acest om vrea să fie anonim şi îi respect decizia.

Mai doresc să mulţumesc domnului primar din Adâncata, Cucu Viorel, pentru pământul oferit pentru casă, pentru lemnele de foc pentru iarnă şi pentru tot sprijinul. Mulţumesc pentru sprijin şi domnului Pop Stelică, patron al Pensiunii Alesia.

Pentru domnul Anonim mai permiteţi-mi să-i spun că are o familie superbă şi-i transmit doar sănătate şi tot binele din lume şi Sărbători Fericite!

Vă mulţumesc respectuos!

Vasile Bolohan