ŞCOALĂ, DRAGĂ ŞCOALĂ …

Moto:

 „Ani şi ani în fiecare zi,

Domnu-învăţător cu voce groasă,

Catalogul îl striga în clasă,

Nici un nume nu putea lipsi”.

(„Catalogul clasei mele” – A. Păunescu)

La fiecare început de septembrie, amintirile – fire de busuioc uscat la icoana bunicilor – ne învăluie cu voci şi chipuri dragi şi luminoase conducându-ne spre şcoala copilăriei şi adolescenţei noastre… Orice sunet de clopoţel, de la orice şcoală, chiar peste zeci de ani, aduce o bătaie de inimă caldă cu chemare spre şcoala noastră – UNICA!

A început un nou an şcolar într-o zi de 12, zi cu soţ. Sperăm să fie de bun augur, după o vacanţă tensionată, cu un Bac (nu Boc!) în gura lumii şi şcoala sub un cer negru de nori şi tensiune. O premieră, ce probabil ţine de „modernizare” şi de „reforme”, au fost normele securiste cu camere de luat vedere în sălile de examene. Cât stres şi inhibare au creat aceste aparate, numai dl Funeriu ar fi putut să calculeze (aproape de viteza pumnului sau a dosului de palmă) Psihologia, Pedagogia, Docimologia (ştiinţa notării elevilor) se pare că au devenit mai puţin necesare în sistem, deoarece poluarea politică a devenit dominantă.

Este ştiut că dintotdeauna şcoala cu familia, cu biserica şi autorităţile statului au luptat împreună pentru respectarea normelor de etică. Nota la purtare avea o mare greutate în disciplina elevilor. Puterea exemplului a fost şi a rămas cu mare influenţă în educaţie.

Care sunt acum modelele oferite elevilor de către cei ce se află în vârful piramidei sociale? La un 15 septembrie, cu trei ani în urmă, elevilor li s-a spus că ne poate ajunge şef de stat şi fără a fi premiant şi a învăţa bine. Li s-a adresat întrebarea: „Tot mai învăţaţi despre păpădie?” Asta pentru a sugera lipsa de importanţă a unor obiecte de învăţământ, cum ar fi botanica.

Dar, nu peste mult timp, elevii adolescenţi şi tinerii au avut condiţii să înveţe – unii plătind cu viaţa – despre etnobotanice, nu despre păpădie! Etnobotanice care au fost recomandate a fi legalizate pentru consum, ca droguri uşoare, chiar de către un alt „model” cu funcţie de parlamentar european?!

Adevărul care trebuie recunoscut şi în patria căruia trebuie declanşată o adevărată campanie este practica de a se copia la lucrările scrise, de către elevi. Copiatul la examene este fraudă şi merită sancţionat aspru şi înlăturat. Din păcate elevii s-au obişnuit să-şi copie de pe calculator răspunsuri „gata gândite”, iar când răspund la testele date la ore, apelează la copiat din carte. Fără să-şi dea seama, luptă împotriva memoriei, a gândirii şi a judecăţilor proprii.

Şi fiindcă teste scrise reduc din spaţiul de timp necesar dialogului, exprimarea orală este dificilă, vocabularul sărac şi rezultatele sunt slabe. Or, este ştiut că o primă condiţie de reuşită în viaţă pentru orice persoană este comunicarea. Sancţiunile aplicate candidaţilor care au apelat la frauda copiatului nu trebuie uitate şi nici abandonate. Numai că „modelul” de „Miss România” n-a fost elimina din fruntea Parlamentului, cu toate că a fraudat la numărul de voturi, cu toate camerele de luat vederi şi cu martorii din toată ţara; fraudă din buzunarele bunicilor cu candidaţi la Bacalaureat. Fraudă care a născut o „lege”, nu „drept” de a micşora pensia câştigată în zeci de ani de muncă într-un regim politic şi istoric opus. Un asemenea model, pe lângă alte mii prezente în mai toate domeniile, aduc mari greutăţi în munca de educaţie. Schimbările profunde ce au avut loc în societate solicită o mai mare apropiere şi mai atentă observaţie asupra psihologiei elevilor. Mulţi dintre ei trăiesc drame de familie profunde. Ce ne spune numărul nemaicunoscut în ţară de sinucideri din rândul copiilor şi al tinerilor? Ei nu pot visa la o profesie ce i-ar atrage, fiindcă nu au siguranţa locului în care să profeseze.

Majoritatea profesiilor altădată respectate, sunt azi denigrate.

Mai mult ca oricând orice educator este chemat a fi mai bun psiholog, mai bun pedagog, mai documentat şi cu mult suflet. Şi tocmai în acest timp dascălii şi medicii sunt obligaţi să scrie tomuri întregi de hârtie, fiindcă birocraţia a devenit de neimaginat. „Portofoliile” sunt mâncătoare de timp şi de dăruire scopului principal în munca cu omul.

Dacă, în adevăr lectura va reocupa locul meritat în munca de învăţare şi dacă va dispărea, afacerea cu acele nesfârşite caiete de culegeri de exerciţii (spaime pentru elevi) şi lucrul cu manualul va fi mai spornic. Anul acesta şcolar a început cu destule umbre sufleteşti, dacă ne gândim la câte şcoli s-au închis, la câţi copii şi părinţi au grija unor navete şi la câte abandonuri şcolare se vor înregistra. Dascălilor devotaţi profesiei şi cu recunoştinţă pentru foştii lor învăţăcei le sunt aproape de suflet stihurile lui Virgil Carianopol:

„Şi iar e greu să aperi cinstea!

Să strigi, să lupţi, să fericeşti,

Să mergi la braţ, cu adevărul,

Să mori şi totuşi să trăieşti”

(„Ce-i greu”)

Viorica Lavric, Gura Humorului