„Ziua aducerii aminte”, dedicată doctorului Dragoş Corlăţeanu

Sâmbătă, 02.07.2011, Biserica „Naşterea Maicii Domnului” şi Fundaţia „In Memoriam” au comemorat printr-o slujbă de pomenire un deceniu de la trecerea la cele veşnice a dr. D. Corlăţeanu. În ciuda unei ploi fără încetare, colegi şi prieteni ai ilustrului dispărut prematur au omagiat activitatea de excepţie a celui care a fost comemorat.

Preotul paroh Viorel Vârlan, în alocuţiunea sa, a arătat cât de mult îi lipseşte prietenul care în momente deosebite ale zidirii bisericii şi în crearea fundaţiei „In Memoriam” a dovedit energii deosebite, iniţiative, perseverenţă şi inteligenţă strategică în alcătuirea unei echipe capabile să depăşească dificultăţile inerente oricărui început.

Dr. Bilius Mircea s-a referit la profesionalismul dr. Corlăţeanu, amintindu-şi de proaspătul absolvent pe care l-a primit în Dispensarul veterinar din Dărmăneşti, îndrăgindu-l din primele zile pentru optimismul său şi un spirit organizatoric deosebit, loialitate şi principialitate; m-a emoţionat mărturisirea sa: „cu câteva zile înaintea momentului fatidic, într-o dimineaţă de miercuri, pe 26.06.2001, zărindu-l pe Dragoş în faţa clădirii sindicatelor medicilor veterinari, am oprit maşina, am mers la el, l-am îmbrăţişat şi grăbit mi-am continuat drumul; această îmbrăţişare, din nefericire, avea să fie ultima”.

Dr. Ioan Ieţcu apreciază această iniţiativă a Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” de a marca cei zece ani de la dispariţia acestui coleg şi prieten cu o existenţă meteorică, iniţiatorul unor activităţi sociale şi culturale majore, unele încă în curs de desfăşurare.

Înfiinţarea în decembrie 1989 a Mişcării Ecologiste din Bucovina  (MEB), la care au aderat intelectuali de prestigiu ai Sucevei, între care prof. univ. Adrian Graur, ing. Taras Seghedin, ing. Gheorghe Toma, arh. Eusebie Latiş, poetul Ion Cozmei, prof. Ioan Nemeş, prof. Lidia Rump, dr. Dafin Mureşean, artista Sofia Vicoveanca, nu ar fi fost posibilă fără eforturile dr. Corlăţeanu de a crea acel colectiv de elită, care, pe 7 ianuarie 1990, scotea de sub tipar primul număr al jurnalului ecologist „Pro Natura”.

A urmat apoi primul simpozion naţional ecologic la Suceava, „S.O.S. natura şi viaţa în pericol”, dar cea mai importantă realizare a început prin aşezarea pietrei de temelie la biserica modernă şi originală unde este şi sediul fundaţiei „In Memoriam” pe locul din vecinătatea actualului Palat al Justiţiei, fostă închisoare comunistă care timp de decenii a contribuit la aneantizarea celor mai buni români potrivnici politicii comuniste.

Cele două instituţii sunt expresia protestului şi omagierii celor care au fost închişi, schingiuiţi şi omorâţi fără judecare şi îngropaţi fără nume şi fără cruce în spaţiul dintre biserică şi închisoare.

Forţe oculte râvneau acest teren sub care zac osemintele celor mai buni români, pentru scopuri comerciale, dar Mişcarea Ecologistă din Bucovina, biserica şi fundaţia care abia se înfiripau le-au dejucat planurile; în fond, pe acest „Katyn sucevean” nu putea să fie decât ceea ce este astăzi, un memorial, un mausoleu în curs de finalizare al celor care au sângerat şi au murit pentru idealuri româneşti patriotice şi de credinţă în Dumnezeu, împotriva opresiunii comuniste. Biserica memorialului victimelor comunismului din Bucovina, prin silueta zveltă, cupolele şi fleşa îndrăzneţe, va rămâne peste veacuri mărturisind celor ce vor voi să cunoască istoria represiunii comuniste, că sub acest pământ sunt osemintele părinţilor şi bunicilor noştri care au avut tăria rezistenţei fizice, psihice şi morale de a se opune celor ce voiau să întroneze cu forţa o orânduire străină românilor, fără lege, fără Dumnezeu.

Doctorul Corlăţeanu şi-a desăvârşit pregătirea profesională în centre celebre din Australia şi Anglia, rezultatele acestor peregrinări fiind consemnate în scrieri şi cărţi de succes, iar în ascensiunea sa politico-socială ajunge în conducerea Ministerului Agriculturii, în Direcţia de asistenţă veterinară, convins că va contribui la stârpirea mafiei din domeniu, dar n-a fost să fie aşa; angajându-se cu toată fiinţa sa în acţiuni concrete anticorupţie a plătit prin agravarea unei boli de inimă care i-a fost fatală. Multe încă am putea spune despre acest distins concetăţean şi prieten de care îmi amintesc mereu şi mai ales când trec zilnic pe lângă „Biserica lui Dragoş”, care parcă avea nevoie de o jertfă, aşa cum a fost zidirea Anei lui Manole în Legenda Meşterului Manole. Mereu mă încearcă regretul şi tristeţea la gândul că el n-o vede aşa cum este, desăvârşită arhitectural şi în curs de pictare a interioarelor. Sufletul şi spiritul prietenului nostru s-au împletit cu mortarul acestor ziduri, pe care le-a ctitorit cu nobleţe şi generozitate precum ursitoarele i-or fi ţesut destinul acolo sus, poate le umbra pădurilor mănăstirenilor de unde se trage.

O colectivitate, un popor care-şi uită trecutul nu merită viitorul; Nicolae Iorga, cândva oaspete la Mănăstirea Humorului, locul de naştere al celui omagiat azi, spunea că „cine uită nu merită” .

Spre sfârşitul ceremoniei, preotul Vârlan adăuga: „biserica aceasta şi-a câştiga demult faima unui lăcaş de cult, dar şi rolul educativ-cultural” şi în acest sens amintea propunerea la care consiliul parohial a aderat de îndată, ca sala în care au loc importante evenimente culturale şi artistice să poarte numele Dr. Dragoş Corlăţeanu. Preotul Vârlan a evocat şi sprijinul fără rezerve din partea IPS Pimen şi a autorităţilor laice de atunci, preşedintele Consiliului Judeţean G. Mîrza şi primarul C. Sofronie.

Slujitorii bisericii noastre: preotul paroh Viorel Vârlan, preoţii Laurenţiu Milici şi Dumitru Airinei, continuatorii şi garanţii desăvârşirii acestor începuturi nobile în care dr. Corlăţeanu este parte inseparabilă, merită o profundă reverenţă din partea noastră. Dumnezeu să-l odihnească pe Dragoş Corlăţeanu, căruia îi promitem că nu-l vom uita.

Dr. Ioan Ieţcu, preşedintele Fundaţiei „In Memoriam”