Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Autorul, cunoscut nouă prin volumele: „Carte vrăjită ... de ghicitori, proverbe, fabule, jocuri de copii, diagrame”, „Mic almanah şcolar”, „Toamna – carte de colorat şi ... de vedere din Gura Humorului”, scrieri apărute începând din 1998, recent a fost premiat.
A fost premiat de Fundaţia culturală „Bucovina” pentru literatură pentru copii, pentru volumele „Ion Creangă. Joc şi spectacol – Teatru pentru şcolari. Jocuri”, apărut la Ed. Muşatinii – Suceava 2007, vol I şi 2008 vol II.
Prefaţată de poetul şi omul de litere prof dr. universitar ieşean Ilie Dan, cartea ne surprinde în mod deosebit de plăcut şi prin faptul că vine tocmai în această vreme (sperăm trecătoare), când în atmosfera spirituală, lectura trăieşte un declin.
Autorul Gheorghe Solcan reuşeşte pe deplin dramatizarea – în versuri – a majorităţii poveştilor lui Ion Creangă, scriitor de neuitat al copilăriei, cunoscut încă din gimnaziu şi liceu.
Firul narativ al poveştilor este respectat în textul versificat, certitudine a talentului artistic, tocmai acum când şi poezia tânjeşte.
În versuri simple, jucăuşe, cu nuanţe folclorice, dar şi cu rime rare, autorul foloseşte vocabularul, logica şi elementele de umor ale Humuleşteanului, la care un surplus de umor personal asigură învăţarea şi reproducerea lor cu uşurinţă.
Personajele din poveştile „Punguţa cu doi bani”, „Capra cu tei iezi”, „Dănilă Prepeleac”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Soacra cu trei nurori”, „Povestea porcului”, „Fata babei şi fata moşneagului”, vor reuşi să atragă şcolarii, tentaţi de jocul pe scenă, mai mult decât lecturarea textelor.
Cunoscător al psihologiei copilului, scriitorul a apelat la dramatizare, tocmai cunoscând din practică strădania cu care se implică micii actori, fiind stimulaţi prin aplauze din partea publicului, implicat şi el în parcurgerea subiectului literar.
Autorul însuşi intră în joc purtând un dialog cu sala în povestea „Ursul păcălit de vulpe”, o prelucrare în care păpuşile intră în rolul personajelor.
Profesia de pedagog a scriitorului îşi spune cuvântul în sublinierea unor elemente de etică: cocoşul este răsplătit pentru vrednicia lui cu „ciubote roş”, capra îşi asumă o parte din vină: „Mi-a fost pedeapsă, negreşit/ Dacă eu m-am cumătrit/ Cu un lup adevărat/ Ce şi finii şi-a mâncat”.
Fata moşneagului trăieşte dureroasa dramă a înstrăinării: „Tu, pădurea cea frumoasă/ Fă-mă să găsesc o casă!” – spune cea alungată de vitrega babă, dar este generoasă când i se cere ajutorul: „Nu vreau plată de la tine / Mie-mi place să fac bine” – Iar fata babei refuză a da ajutor căţeluşei bolnave, folosind însuşirile: „Javra naibii, urâcioasa/, Slăbătura, puricioasa!”.
Antiteza este folosită şi atunci când cele două eroine îşi primesc răsplata:
„Uite flori înmiresmate/ Ce frumos sunt colorate!/ Eu pot spune orişicând/ Cum că traiu-i pe pământ!” – spune fata moşului cea harnică, pe când leneşa şi obraznica babei are altă concluzie: „Numai peste rău am dat!
Că eu pot să spun oricând:
Iadu-i aici, pe pământ!”
Dănilă Prepeleac îşi exprimă satisfacţia că, după un şir de experienţe cu mari eşecuri, a tras învăţământ salvându-se: „Leneş, pros şi criticat/ La urmă m-am deşteptat/ Pe dracul l-am păcălit/ Şi chiar m-am îmbogăţit!”.
O undă satirică de mare actualitate cu privire la rolul banului putem reţine din gura aceluiaşi personaj: „....... banului care te face/ mai pe drept (mai pe nedrept)/ Şi frumos şi înţelept ....”
Apelând la creaţia populară, este reluată şi accentuată critica lui Creangă împotriva soacrei: „Soacră, soacră, poamă acră!/ De te-ai coace-un an ş-o vară,/ Tot eşti acră şi amară ... / Într-o casă ..., ca o coasă...”
Cartea lui Gheorghe Solcan este un excelent instrument de lucru şi prin jocurile didactice (vol.II) toate legate de poveştile şi „Amintirile din copilărie” de Ion Creangă. Este şi o dovadă în plus că autorul înzestrat artistic şi-a depus şi harul, şi tenacitatea şi iscusinţa în mâna educatorului pentru sufletul şi mintea şcolarului.
Interpretarea textelor pe scenă, sau printr-o simplă citire pe roluri înseamnă mult mai mult decât o simplă lectură.
Interpretarea unui rol cât de mic (ştim din experienţă) lasă amintiri de lungă durată şi sensibilizează.
Jocurile didactice, indicaţiile scenice, care însoţesc textele (vol.I) grafica expresivă (a colaboratorului Radu Hlaghi) fac din lucrare o adevărată valoare didactică. În calitate de cititori, părinţi şi educatori, ne bucurăm pentru dovada vie că lupta pentru lectura cărţii româneşti are combatanţi capabili şi perseverenţi. Ei ştiu că ŞCOALA este locul de unde se poate face auzită vocea neamului în dialog cu alte personalităţi, fără a ne pierde specificul naţional prin ... globalizare.
Un asemenea om al şcolii este Gheorghe Solcan, autorul cărţii „Ion Creangă. Joc şi Spectacol. Teatru pentru şcolari – Jocuri”.
Prof. Viorica Lavric
Gura Humorului
