În zilele de 11, 12 şi 14 august, vizitatorii Cetăţii de Scaun au putut viziona o reprezentare a piesei „Apusul de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea în regia lui Marius Rogojinski.
Reprezentaţia a avut loc într-un spaţiu dintre bastioanele cetăţii, într-un cadru natural scăldat în soare, asigurând un spectacol feeric, avantajat din plin de elementele naturii şi dependinţele cetăţii.
Piesa debutează cu discursul retoric al lui Ştefan care evocă locurile bătăliilor sale şi pomeneşte supuşii căzuţi în luptă.
Regia este concepută într-o viziune panteistică, Ştefan fiind permanent în legătură cu divinitatea, fapt demonstrat de prezenţa elementelor religioase ca lumânări, icoane, prezenţa unei măicuţe, ipostazele doamnei Măria stând de veghe cu biblia în mână.
Fraza rostită „Unde am ajuns cu Letopiseţul?" este o întrebare repetitivă în piesă ce evocă istoria Sucevei. Ştefan şi oştenii de pe metereze aduc vorbă despre cauza Pocuţiei. „Pădurea tânără" este denumirea metaforică a grupului de tinere fete care se mişcă cu smerenie în jurul domnitorului, dintre care Oana, favorita lui, era numită de acesta cu mult umor plin de afecţiune „băbătie" sau „bătrâna mea prietenă".
Intriga piesei o constituie complotul împotriva lui Ştefan al celor trei boieri: Paharnicul Ulea, Jitnicerul Stăvar şi Stolnicul Drăgan. Aceştia îl voiau pe tron pe Ştefăniţă Vodă, în locul lui Bogdan Vodă, fiul Domnitorului, plănuind să transforme Moldova într-o epitropie. Întâmplarea face ca ei să fie iscodiţi de ingenua Oana, care le dejoacă planurile.
În piesa s-au utilizat o varietate de mijloace de sugestie şi efecte speciale. Sângele vărsat în lupte e sugerat de eşarfa roşie animată de tinerele fete, armăsarul Voitiş este sugerat metafizic printr-o şa purtată de doi oşteni, despre care stăpânul lui spune: „cum mă ducea el la izbândă, ca un vifor...", patriotismul prin expresii metaforice precum „trecuta clipă din faţa creştinătăţii".
Înscăunarea lui Bogdan este ca un ritual la care îngenunchează toată curtea iar fraza rostită emfatic: „Moldova nu este a mea, nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri în vecii vecilor" este o altă minunată pildă de patriotism.
Moartea domnitorului e sugerată foarte subtil într-un moment plin de lirism cu care se încheie piesa, moment în care domnitorul se plimbă ca o umbră cu un colac cu o lumânare printre spectatori.
Distribuţia a fost următoarea: Voievodul Ştefan a fost interpretat de Florin Aioniţoaiei, Doamna Măria de Daniela Bucătaru, Bogdan - Bogdan Horga, Cronicarul - Ciprian Tăbăcaru, Postelnicul - Ovidiu Ivan, doctorul Cesena - Dragoş Radu, Oana - Cristina Ciofu, Rareş - Sorin Ciofu, Doctorul Şmil - Marius Rogojinski. Scenografia a purtat semnătura lui Mihai Pastramagiu iar Regia tehnică - Constantin Adam.
Cătălin Dîrja