Narcis SIRETEANU

Un vezuviu şi trei etne - pline de lava indignării populare - au erupt la ştirea că fostul impresar Ioan Becali n-a stat la coadă în Aeroportul Otopeni, ci a trecut ca belferul prin sectorul rezervat diplomaţilor. Ofiţerii de la controlul vamal - care altfel sunt extrem de riguroşi cu alde mine sau dumneata - l-au salutat cu umilitate, îndoind coloana vertebrală, care e foarte ţeapănă cu alde mine sau dumneata. Mai trebuie oare amintit că pe diplomaţi nici nu-i prea cată la valiză şi buzunări, aşa cum sunt căutaţi alde noi? Acest lucru este ştiut. Nimeni n-are voie să-i umilească pe aceşti supraoameni.

Acuma, dacă e să ne revenim din mânia de prim moment şi să privim treburile imparţial, Ioan Becali - dezmierdat Giovani, deşi mai potrivit ar fi Nelu - are tot dreptul să treacă pe unde a trecut. Desigur, el este un hoţ certat cu legile, e un bandit notoriu care a jumulit ţara şi probabil o va mai jumuli, dacă se va mai ivi prilejul.

Dar tocmai aceste trăsături fac din el un diplomat de marcă al actualei Românii. El este reprezentativ pentru ţară, nu noi. El e ambasador plenipotenţiar, nu noi. El este Excelenţa Sa, el este emisarul unei republici care nu mai ştie să facă distincţie între cremă şi scursură.

Mai mult, acest rudimentar perfect merită să fie chiar şef al diplomaţiei româneşti, adică ministru de Externe. În fond, cu ce a fost mai breaz Adrian Năstase? Era ăla profesor universitar? Păi, Giovani e de cinşpe ori mai profesor şi mai universitar. Ştie carte atât cât e suficient pentru România, adică deloc, dar ştie să trişeze la pokeraş, se pricepe să învârtă babaroazele şi să-i aplice cui trebuie un cap în gură sau un şut în boaşe. Nu asta se cere de la un diplomat al României actuale?

Excelenţa Sa Giovani Becali merită doar smochinguri şi icre negre. El trebuie tratat doar cu coniac din ăla, care face 5.000 de euro sticla. Pentru noi, ceilalţi, merge şi poşirca.