Narcis SIRETEANU

Prietenul dumneavoastră Narcis Sireteanu n-a sărit în sus după ce România a făcut un joc destul de bun cu Franţa, la debutul Campionatului European de fotbal. Dimpotrivă, a invitat la calm, decenţă şi comportament civilizat.

Nu s-a alarmat nici după scorul egal obţinut împotriva echipei Elveţiei. Dimpotrivă, a invitat din nou la calm, decenţă şi comportament civilizat.

Dar nici acum nu dezleagă un sac de sudălmi grele asupra fotbaliştilor şi antrenorilor români, în urma caftului încasat în meciul cu Albania. Dimpotrivă. Narcis Sireteanu, ca întotdeauna, invită la calm, decenţă şi comportament civilizat.

De acord, Răzvan Burleanu e un ageamiu fiţos, pus în fruntea federaţiei de fotbal pe criterii străine ideii de competenţă profesională. Dar fotbalul - indicator fidel al stării naţiunii - nu putea fi altfel decât este întreaga noastră societate. Bazată pe pile, pe intervenţii prin spatele cortinei, pe nepotism. Pe incompetenţa care rezultă din toate acestea. Corupţia zumzăie peste tot şi era imposibil să evite tocmai fotbalul, sector unde se manevrează atâţia saci cu bani albi, gri şi mai ales negri.

Antrenorul Iordănescu a fost pus antrenor nu pentru că e cum e, ci pentru că a fost cine a fost: un strălucit jucător, un bun antrenor. Nu trebuie să-l insultăm acum, mai ales că este clar că omul nu s-a prins în joc de bunăvoie. Ci împins cu forţă din spate.

Iar jucătorii sunt şi ei cum e întreaga Românie. S-a zis de unul – Alibec – că-i dolofan ca un bec. Păi, grasul respectiv s-a selecţionat singur? Ce vină are el că-i place ciorba de pântece şi ceafa la grătar? Ce vină are el că în fotbalul intern nu li se explică fotbaliştilor să se alimenteze corect?

Fotbalul intern este ros de cancerul meciurilor aranjate pentru pariuri. De aici porneşte răul. Preşedintele ţării şi premierul trebuie să ceară distrugerea acelor reţele care au dus acest sport pe treapta de jos unde este.