Narcis SIRETEANU

Cum ziceaţi că sună vorba aceea? Că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte? Da, parcă aşa!

Dar valoarea fotografiilor nu se măsoară doar în cuvinte. Ci şi în bani. Îmi amintesc de una reprezentând-o pe soţia fostului preşedinte francez Sarkozy, pe timpul mandatului acestuia. Imaginea era nud – cu asta trebuia să şi încep! – şi s-a vândut la o licitaţie organizată la New York cu suma considerabilă de 91.000 de dolari. Presupun că merita banii, că nu în fiecare zi vede omul o nevastă de preşedinte la sfârcul gol şi buca nudă. Deşi trebuie spus că ulterior – când popularitatea lui Sarkozy a început s-o ia abrupt la vale – o a doua fotografie nud cu soaţa respectivă s-a vândut la licitaţie cu doar... 6.000 de euro. Asta da decădere! Cât despre o a treia fotografie, ea nu a mai apărut, dar dacă ar fi apărut, urmând cursul descendent, s-ar fi vândut pe un euro şi 50 de cenţi.

Eu am văzut fotografii care valorează mult mai mult ca o mie de cuvinte. Fotografii cât o lecţie de viaţă, cât un roman. Despre valoarea lor în bani, nici nu mai pomenesc.

O să vă descriu una fenomenală, publicată de gazeta „Orizontul”, din anul 1925. În prim-plan, apare Moş Ştefan Boroş. Cum care Moş Boroş? Moş Boroş, din comuna Andreiaşi, judeţul Putna, acum judeţul Vrancea. Chiar el!

În poză, Moş Boroş are o privire lungă, de profet, orientată spre cer. Are părul unui Iisus albit complet şi o barbă corespunzătoare. E descheiat la cămeşoi, ţine în mânuri un toiag şi poartă o pereche de opinci casual în picioare. Şi e aşezat cu bucile lui bătucite de istorie pe ceva ce pare a fi o bancă de lemn.

E de lemn, dar nu e o bancă. Ci un sicriu, dulgherit chiar de el şi aşezat în curtea casei. E viitorul lui sicriu. Căci Moş Boroş avea, la timpul când a fost tras în poză de talentatul fotoreporter, vârsta de 106 ani. Şi-şi aştepta sorocul, cu o cuminţenie de mare creştin. Între timp, mai dădea de mâncare la găini şi mai îngrijea de grădină.