Narcis SIRETEANU

Acuma, după ce s-a murit masiv în arderea clubului bucureştean, văd că s-a reluat chestiunea fumatului în localurile publice. Tardiv, frate, tardiv şi doar aşa, de formă! Întrebarea e de ce până acum nu s-a aplicat la noi legislaţia europeană care taxează acest nărav cancerigen şi puturos. Noi ne-am mulţumit să punem poze „horror” pe spinarea pachetelor de ţigări. Treabă de mântuială, fiindcă fumătorii găseau pozele chiar sexy. Ba eu cred că nici de acum înainte legislaţia europeană nu se va respecta.

În Franţa, SUA, Germania sau Olanda, dacă mergi la restaurant, la cafenea sau în club şi ai chef de fumat, ieşi afară. La fel, în Ungaria. Ba în multe locuri n-ai voie nici când stai pe terasa unei berării.

În multe ţări dezvoltate, nici nu mai e la modă să fumezi. Tot mai mulţi detestă fumatul. Numai noi am rămas în mintea coanei Chiriţa, care lălăia ca o proastă că „Toată lumea azi fumează / Scoate fum pe nări, pe gât / Unii moda imitează / Alţii fumează de urât!”

Aşa că scoatem ca nişte apucaţi fum pe nări şi pe gât, până îi sufocăm pe cei din jurul nostru, ca să nu mai vorbim că multe incendii serioase pornesc de la un muc de ţigară aruncat unde nu trebuie. Că noi fumăm. Nu ne încurcăm. Fumăm în restaurante, între felul unu şi felul doi... Fumăm în staţiile de autobuz, fumăm ca nişte retardaţi şi când ne plimbăm copiii în parc, să aibă de la cine lua exemplu. Fumăm în tren, ascunzându-ne în toaletă, deşi este strict interzis. Fumăm în curtea bisericii, ba vrem să facem o petiţie şi să-l rugăm pe Cătălin Nechifor ca Suceava să aibă singurul aeroport din lume care permite fumatul.

Ce-i drept, mai e câte un român care hotărăşte să se ia de piept cu viciul. Îşi pune plasturi pe umăr, înghite chestii naturiste şi-un timp chiar rezistă, transpirând ca un drogat ce este. Rezistă, până la primul botez, la prima nuntă sau la prima aniversare cu prieteni. Apoi se apucă mai vârtos.