Narcis SIRETEANU

Şeful bisericii catolice mondiale, actualul papă Francisc, este o mare figură. Câteodată, prin virulenţa atitudinii, îngroşată de plasticitatea exprimării, pare mai curând liderul unei formaţii de muzică rock sau căpitanul unei echipe de K1, decât un sfios şi supus sergent în oastea Domnului.

Aşa a fost cazul când s-a referit la revista franţuză de satiră, cea care a primit un sângeros drept la replică musulman, în urma unei rafale de caricaturi. Atunci, şeful Vaticanului a rostit ceva de genul „când te iei de mama, aşteaptă-te nu la dialog, ci la un pumn în gură!”

Nu mi-a plăcut punctul său de vedere. Chestiunea adusă de el în discuţie – ai parte de reacţiunea meritată de duritatea acţiunii tale - o mai văzusem dezbătută în celebrul film despre revista pornografică „Hustler”, film care la noi a rulat sub titlul „Scandalul Larry Flynt”. Şi acolo era vorba de lezarea credinţei religioase, urmată de represalii.

Dar poate că Papa n-a vrut decât să preîntâmpine alte vărsări de sânge. Poate că vorbele sale ar trebui traduse printr-un pacific „Calmaţi-vă, lăsaţi orgoliul deoparte, pentru că satira nu are priză la barbari!” Şi-apoi, să nu uităm că el vine din Argentina, ţară care nu prea s-a întâlnit cu democraţia în cursul istoriei sale.

Săptămâna trecută, Papa a ieşit din nou la rampă, acordând un interviu lunguieţ ziarului „La Repubblica”. Prilej cu care a lansat o opinie temerară şi – cred eu – animată de un profund bun-simţ.

Zicea că ateii nu au nicidecum calea închisă spre Rai. Că dacă o persoană nu crede în Dumnezeu, dar se poartă moral şi îşi păstrează conştiinţa curată, ea tot în Rai va poposi cu domiciliul de veci. Fiindcă pe Dumnezeu nu-l interesează să i se pupe non-stop icoanele, ci să constate la om acele însuşiri lipsite de egoism, animate de dragostea pentru aproape. Pentru că „dragostea pentru alţii e singurul mod de a-l iubi pe Dumnezeu”.

Punct!

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.