Narcis SIRETEANU

Există locuri unde abia ai ajuns şi te şi mâhneşti că în curând vei pleca. Ţi se pare că acolo ai vrea să rămâi să-ţi petreci tot restul zilelor, departe de mizeria fără sfârşit din oraşul tău, din ţara ta.

Aşa un loc binecuvântat este Budapesta, unde mi-am petrecut zece zile în acest septembrie scăldat în aur.

În ultimii ani, noi – românii - ne-am tot ofuscat când câte un ziarist occidental a mai confundat la repezeală Bucarest cu Budapest, scriind la gazetă că Budapesta este capitala României.

- Incultul naibii! – l-am catalogat patriotic, având un chef nebun să îi boţim mutra.

Da fapt, confuzia nu poate exista decât pe hârtie, cauzată de sonoritatea apropiată, deoarece numele ambelor oraşe încep cu „Bu” şi se sfârşesc cu „est”. În realitate însă, între capitala ţării noastre şi cea a Ungariei nu poate exista altă comparaţie, în afara unui trecut comunist comun. Dar ei au ştiut să scape de metehnele comunismului. Au ştiut să se emancipeze. Au avut conducători patrioţi, nu ca tâlharii ăştia ai noştri. Aşa se face că Budapesta e o poezie urbană, cu oameni frumoşi, educaţi. Un oraş prosper, perfect sistematizat, cu o natură, o istorie şi o cultură puse perfect în valoare. 

În afară de frumuseţea orbitoare a oraşului, primul lucru care m-a surprins plăcut în Budapesta a fost atitudinea fermă de îngrădire a fumatului. În restaurante şi baruri nu se fumează, la fel ca pe majoritatea teraselor. Nici un rabat nu este făcut fluxului de turişti, care ar fuma o lulea şi cu ochii, şi cu urechile. Dar mai mult de atât: nici măcar în staţiile de transport în comun nu se pufăie, acolo unde mai tragi din ţigară ca să-ndulceşti aşteptarea.

Şi tot nu este tot. Comerţul cu tutun este controlat de stat, fiind operat de magazine specializate, ţinute sub un control strict. Nu e ca la noi, unde fiecare dugheană are la vânzare lulele, de care cumpără şi moşneagul, şi mucosul, uneori la bucată, deşi nu e voie.

Ce înseamnă un astfel de ansamblu de măsuri nepopulare, luate de liderii lor politici? Să te gândeşti la sănătate poporului tău, nimic altceva.

Voi reveni.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.