Narcis SIRETEANU

Imediat ce bătrânul corleone Patriciu a răposat, familia sa a cerut ca evenimentul să fie tratat în presă cu decenţă. N-am prea înţeles pe ce se bazează cererea. Pentru că, atâta timp cât a vieţuit în această lume, fostul magnat n-a avut prea multe în comun cu decenţa.

O fi fost, oare, decent când, la începutul anilor ’90, a şubrezit şi mai tare firavul  PNL, creând împreună cu amicul Tăriceanu diversiunea „PNL Aripa Tânără”, iar apoi „Noul Partid Liberal”? O fi fost, oare, decent în ieşirile la rampă, când făcea caterincă, utilizând jocuri murdare de cuvinte în parlament, taman în momentele când se cerea seriozitate maximă? A fost decent când plătea pe statele firmelor sale o bună parte din parlamentul ţării, în frunte cu bretonelul Crin? A fost decent când a măsluit caseta video unde Băsescu împinge un copil, pretinzând apoi că preşedintele l-a bătut măr pe băiat? A fost decent când şi-a sprijinit afacerile pe ziarul „Adevărul”, cumpărat la intimidare?

Cea mai importantă lecţie de viaţă acest ins a primit-o cu prilejul morţii. Se vede că degeaba găseşti căile de împrietenire cu justiţia românească – într-un proces în care procurorii au cerut pentru Patriciu 20 de ani de puşcărie – dacă ignori că mai există şi o justiţie cerească! O justiţie divină, care nu se lasă impresionată de un ficat proaspăt, cumpărat de pe piaţa din Milano. Apropo, îşi permite vreunul dintre noi să-şi facă transplant de ficat la Milano?

Am urmărit buletinele de ştiri, care-l omagiau pe marele dispărut. „Marele”, după măsurătorile unor Petre Roman şi Iliescu. Mi-ar fi plăcut să aud şi câteva cuvinte de-ale lui Ioan Talpeş, fostul şef de la SIE, care să aducă aminte telespectatorilor că „marele” a fost foarte parfumat din flacoane primite de la casa de modă „Kremlin şi asociaţii”.

Şi uite-aşa, serviciile ruseşti de informaţii mai pierd o piesă de bază, după împârnăierea lui Voiculescu. E singurul lucru care contează.

Amen!

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.