Pe planeta asta obosită, fiecare biped se gândeşte doar la binele propriu. Egoismul suprem – iubirea de sine şi indiferenţa faţă de mai tot restul lumii - este forţa motrice principală, care face posibilă rotaţia terestră. Pentru bani, omul face orice.
O dovadă în acest sens este că, în pofida crimelor comise de Rusia, o grămadă de fotbalişti şi de antrenori occidentali au ales să joace şi să antreneze în campionatul de fotbal al acestei ţări. Puţin le pasă lor de avioanele de pasageri doborâte de ruşii cu mintea năclăită de votcă împuţită, puţin le pasă de războiul din Ucraina, de morţi şi de mutilaţi, de văduve şi orfani.
Ce caută toţi aceşti sportivi acolo, în fotbalul rusesc care, se ştie, este patronat şi îngrijit de însuşi dictatorul Putin? Binele propriu îl caută, ce altceva. Adică mai binele propriu, fiindcă ei deja o duc foarte bine. În nici un caz nu se află în ţara KGB-ului pentru a-şi împlini vreun vis sportiv. Lăcomia i-a condus în Rusia, pofta de noi saci umpluţi cu aur, pentru că Putin nu se uită la bani, când vine vorba de satisfacerea mofturilor sale de om cu dereglări grave.
De ce acceptă italianul Fabio Capello să antreneze în continuare echipa naţională a Rusiei? De ce acceptă Andre Vilas-Boas să o pregătească pe Zenit Sankt-Petersburg, formaţia de suflet a lui Putin, cel care iese în evidenţă tocmai prin deficitul său de suflet? De ce acceptă elveţianul Yakin să-şi vândă priceperea pe rublele unei echipe moscovite? De ce francezul Valbuena sau belgianul Witsel – oameni de bază în echipele naţionale ale ţărilor lor - nu iau atitudine împotriva ororilor ordonate de la Kremlin, părăsind - în semn de protest – campionatul din ţara aceasta, care reprezintă în momentul de faţă principala ameninţare la adresa păcii mondiale?
Pentru fiorosul conducător al Rusiei, toate aceste vedete din lumea sportului nu sunt decât nişte animale de companie. Sau nişte târfe de lux.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.