Conflictul ăsta iscat cu marele nostru „Prieten” de la Răsărit se duce deocamdată la nivel de altercaţie. Mă înjuri tu şi-mi tulburi somnul, te înjur şi eu, la rândul meu, chiar dacă nu am anvergura necesară pentru a-ţi tulbura somnul. Mă ameninţi cu tancurile şi avioanele tale bengoase, îţi răspund arătându-ţi albumul de fotografii de grup cu colegii mei de la NATO, mult mai musculoşi ca mine. Mai dificil va fi când se va trece de la faza orală la cea imediat următoare: aplicarea corecţiilor fizice.
Dar chiar dacă acest conflict se va rezuma la nivelul de luare reciprocă în clonţ, ocazia este minunată pentru ca serviciile secrete româneşti să arate că nu le întreţinem de pomană. Adică să demaşte câţiva agenţi cu sânge moscovit şi să-i expedieze frumuşel locului de care aparţin.
Există în spaţiul carpato-dunărean mulţi astfel de agenţi: bărbaţi, dar şi dame. Români de naţionalitate, care activează în domeniile cele mai vizibile ale ţării noastre. În partidele politice, în rândul ziariştilor, al cadrelor universitare, al clerului, dar şi în literatură şi arte. Fiecare dintre cei în cauză e un fel de mic lider de opinie, în sectorul lui de activitate. Unii au lucrat activ, alţii au aşteptat pentru a intra în scenă momente gingaşe, ca explorarea şi exploatarea gazelor de şist, care ar periclita supremaţia colosului energetic rus.
De pildă aşa zisa mişcare revoluţionară de la Iaşi, care pe 14 decembrie 1989 s-a jucat de-a protestul împotriva lui Ceauşescu, a fost un spectacol de teatru regizat de absolvenţi ai universităţii de artă dramatică al cărui rector are grade caghebiste uriaşe.
Spre lauda lui, bărzăunele Ponta a punctat zile trecute în privinţa gazelor de şist, atât de agitate de agenţii ruşi infiltraţi în politică, ecologie, presă şi biserică: ”Mai bine cu Chevron, decât cu Gazprom.”
Bravo celui de la care a plagiat asta, că sigur nu e mintea lui Ponta!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.