Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Când citiţi un roman poliţist, nu vă place să conduceţi propria investigaţie, pentru a stabili singuri cine este criminalul? Bineînţeles că da, fiecare cititor de romane poliţiste o face. E un exerciţiu util, care antrenează inteligenţa. Un astfel de exerciţiu vă propun astăzi.
Să cădem de acord că una din puţinele idei bune ale fostului premier Miluţă Boc a fost că a cerut reconsultarea persoanelor cu certificat şi pensie de handicapat, care jefuiau ţara de sume enorme. Pentru a nu fi prinşi cu handicapul vopsit ca cioara pentru ca să pară papagal, turme întregi de falşi handicapaţi nu s-au mai prezentat la inspecţie, pierzându-şi din oficiu banii căpătaţi în chip necinstit.
Din păcate, lucrurile s-au oprit aci. În mod normal, falşii handicapaţi trebuiau obligaţi să dea înapoi banii încasaţi în decursul timpului. După care, se impunea să fie apucaţi de ceafă cum îşi apucă mâţa puii şi vârâţi fără milă acolo unde le este locul: la puşcărie.
Absolut logic, tot la puşcărie se cuvenea să intre şi medicii care au fost unşi pentru a scrie în certificate diagnostice închipuite.
De ce s-a oprit lucrurile aici, de ce nimeni nu a fost pedepsit pentru minciună şi jefuirea statului? Haideţi să ne gândim logic. Pentru că o parte din mita primită de medici mergea unde trebuia. Unde mergea? Logic, la cei care erau la curent cu acest jaf în masă. Cine era la curent cu jaful? Păi, serviciile alea care ne ascultă telefoanele şi ştiu şi toaca-n cer. Unde ajungeau apoi banii? Păi, la cel care controlează aceste servicii. Şi cine este acela?
Asta o ştim cu toţii. E omul care stă săptămâna întreagă calculând pe cine şi cum să se răzbune. Da, el. Omul cu sânge răzbunător, de tătar.
Aici se termină exerciţiul nostru. Mai am o scurtă încheiere. În mod normal, presa este câinele de pază al democraţiei. În România nu mai e de mult aşa. Câinele actual de pază este Băsescu. El stă la pândă, ascultă şi-şi ascute ghearele, calculând momentul atacului. N-aş vrea să fiu în pielea duşmanilor săi.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
