Narcis SIRETEANU

Pe plan mondial se vorbeşte din nou, în aceste zile mohorâte, despre România. Nu laudativ, că de mult nu se mai găsesc motive pentru aşa ceva. Ci într-un nou scandal de mare amploare, un scandal care ne face – dacă mai era loc pentru asta– încă puţin naţia de baftă.

S-a descoperit aşadar că ceea ce trecea drept carne de vită franţuzească, într-un aliment împachetat de firma „Findus” şi vândut în magazinele europene, era de fapt carne de căluţ. Căluţ provenit de aici, de la noi, maltratat şi măcelărit la marea artă românească, apoi congelat pentru hrana fraierilor europeni.

Care fraieri europeni se vede că totuşi nu-s chiar atât de fraieri, pe cât am vrea noi. În Franţa, Marea Britanie sau Suedia, caii incluşi în pizza, lasagna şi musaca au fost retraşi din reţelele de supermarketuri cu ştaif, precum „Auchan” şi „Carrefour”.

Falsul a indignat o lume întreagă, care s-a pus pe nechezat şi pe scurmat din copită, înfierând şarlatania. O şarlatanie de o mare murdărie, dar care se înscrie în nota firească a ţării noastre. Probabil că aceia care se ascund în spatele afacerii spumegă acum la rândul lor, precum caii lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul la un loc.

Căci cumpănind situaţia în stil românesc, parcă ce mare infracţiune au comis ei? Ce, calul şi vita nu fac parte tot de partidul mamiferelor care nasc pui vii şi îi hrănesc cu lapte? Chiar dacă unul se exprimă nechezând şi altul mugind, calul şi vita tot patrupede cu patru picioare sunt.

Raţionamentul e simplu: dacă avem imbecili în Parlament şi infractori de drept comun în Guvern, de ce n-am avea şi cai pe post de vite?

Partea proastă e că atunci când intervin scandaluri europene, ele sunt ceva mai greu de muşamalizat decât când ai treabă cu procurori şi judecătorii miloşi din Suceava, Bot’şeni şi Iaşi. Aşa că aştept cu nerăbdare să aflu încotro duc ramificaţiile reţelei de proteină cabalină.

Presimt că se va lăsa cu nechezături şi pălituri de copită.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.