Narcis SIRETEANU

Săptămâna trecută, aflându-mă într-o bibliotecă publică pentru a mă documenta într-o chestiune, am pus mâna pe o revistă de sociologie, editată înainte de anul 1990. Am înşfăcat-o şi m-am oprit la reportajul anunţat apetisant, cu litere mari pe copertă. Despre ce era vorba ?

Un sociolog rus îşi povestea vizita plină de surprize la un liceu din Cleaveland, Ohio. Directorul instituţiei, american cu rădăcini irlandeze, îşi purta oaspetele sovietic pe culoare, arătându-i buna desfăşurare a procesul de învăţământ:

- Iată sălile de clasă, bibliotecile, terenurile de sport... Intraţi, aruncaţi o privire. Iar aici este camera bebeluşilor.

- A bebeluşilor ? – a tresărit sovieticul, ca muşcat de o streche tipic slavă. Ce să caute bebeluşii aici ?

- Exact, camera bebeluşilor. Vreau să spun a copiilor născuţi de elevele noastre. Ele îi lasă aici când vin dimineaţa la şcoală şi îi văd în pauze. Câteva persoane specializate le poartă de grijă în fiecare zi, până la terminarea orelor de clasă. Uitaţi-vă la ăştia doi bebeluşi, ce frumos dorm !

Rusul era terminat. Ar fi dat orice pentru o duşcă de votcă, dar a oftat, amintindu-şi că nu era locul pentru aşa ceva.

- Domnule director, s-a bâlbâit el, cum reacţionaţi când aflaţi că o elevă este gravidă ?

- De ce să reacţionez, că doar nu e treaba mea !? O trimit la cabinetul medical, pentru a fi luată în evidenţă. E treaba medicilor şi a familiei.

Am rămas şi eu perplex, cu revista în mână. Gândindu-mă că exact asta lipseşte în România de acum, când fetele nasc la vârsta de 12 ani, că la zece ani şi la 11 nu se poate.

Dacă puştoaicele noastre leagă şcoala de gard când rămân gravide, nu ar fi mai bine să se amenajeze pentru copiii lor camere în incinta şcolii ?  Astfel, ele nu ar mai fi silite să abandoneze procesul de educaţie, pentru a-şi îngriji micuţii.

Dacă tot se întâmplă naşteri la vârste fragede, de ce nu ne-am adapta, după exemplul oferit de America în urmă cu câteva decenii ?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.