Narcis SIRETEANU

Bună observaţie a mai făcut acum câţiva ani un gazetar de opinie. Cică, pentru a te alinia la şleahta preşedinţilor români, trebuie să îndeplineşti obligatoriu o condiţie, una singură, dar obligatorie, „sine qua non”, cum se exprimă latinul.

Nu e o condiţie ce ţine de charismă sau, vai de mine, de competenţă. Nu. Singura condiţie pentru a fi preşedinte al României e să ai numele terminat în „escu”. Altceva nu se cere.

Ca să vedeţi că e aşa, să ne punem puţin memoria la treabă. Păi, până acum, în ordine cronologică, erau scrişi în cartea de istorie a neamului patru preşedinţi mari şi laţi: Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, încă o dată Ion Iliescu, apoi împieliţatul ăsta de Traian Băsescu, şi el cu curul pe două mandate... Toţi având în comun un fir roşu care le face fundiţa aia de final la nume, terminaţia „escu”.

De aia i-au desemnat pe ei instanţele cosmice şi masele de alegători să prezideze ţara asta uitată de Dumnezeu. De aia ei au fost cei votaţi şi nu ţărănistul Ion Raţiu, liberalul Radu Câmpeanu, extremistul Corneliu Vadim Tudor sau fostul fermecător Petre Roman.

Dar tot n-a fost destul. Pentru că acuma, deşi doar cu titlu de suplinitor, se lipeşte la un mic mandat şi profu’ de istorie, Crin Antonescu. Tot era el obişnuit cu suplinirile. Om serios, cu aceeaşi terminaţie „sine qua non” a numelui în „escu”.

Dacă se mai ţine minte, pe la o bucată de vreme se vehicula şi numele lui Călin Popescu-Tăriceanu pentru alegerile prezidenţiale. Dar el ar fi avut şanse doar dacă şi-ar fi şters partea cu Tăriceanu de pe actele de identitate. De aia Călin Popescu-Tăriceanu şi-a pierdut funcţia de lider al liberalilor. În locul lui, a fost ales unul cu un nume corect de viitor preşedinte: Crin Antonescu.

La viitoarele alegeri prezidenţiale, principalul contracandidat al lui Crin Antonescu ştiţi cine va fi, indiferent ce vor spune sondajele de opinie? Da, aţi ghicit, Dan Diaconescu, cine altcineva.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.